Tim Drone

În viziunea unui politolog BULGAR: Laturile întunecate ale virusului

Astfel evidențiază politologul bulgar Ivan Krastev ceea ce se întâmplă cu lumea la vreme de pandemie, într-un interviu pe care l-a acordat nu demult Deutsche Welle. Contextul interviului l-a constituit o nouă carte a lui Krastev, intitulată „E deja mâine?” și care va apărea în traducere germană pe 16 iunie. Krastev e directorul Centrului pentru Strategii Liberale de la Sofia și Fellow al Institutului pentru Științele Omului de la Viena.

Martorii globalizării spiritului oricărui individ

“Cea mai mare descoperire personală a fost pentru mine să realizez că urmărim o criză foarte mare, cu foarte multe fețe și ale cărei mișcări au loc în direcții foarte diferite. Spre exemplu, corona scoate la iveală foarte pregnant laturile întunecate ale globalizării. Interdependența, interdependența economică nu mai sunt văzute doar ca o sursă de securitate, ci și ca un izvor al nesiguranței. Constatăm, astfel, de pildă, că suntem complet dependenți de produse medicale provenind din cealaltă parte a lumii. Și că în clipa crizei nu ne putem bizui că vor ajunge la noi. Concomitent, descoperim că virusul, care s-a ivit în cealaltă parte a lumii, ne poate schimba viața oricăruia dintre noi. Acestea sunt părțile întunecate ale globalizării. Totodată suntem însă și martorii globalizării spiritului oricărui individ. Începem brusc să trăim într-o lume comună. Imaginați-vă o persoană care nu vorbește nicio limbă străină și locuiește într-un mic oraș sau într-un mic sat. Omul poate zapa stând la televizor și auzi pe diverse canale diverse limbi fără să înțeleagă vreun cuvânt, dar știind totuși exact despre ce e vorba la principalele știri, pentru că lumea nu vorbește decât despre o singură chestiune”, este de părere politologul, vizavi de ceea ce se întâmplă acum cu societatea.

Krastev a mai explicat, întrebat fiind de Deutsche Welle, cum este cu controversa vizavi de faptul cine a gestionat mai bine pandemia: regimurile autoritare, sau guvernele democratice.

Trei factori

“La începutul crizei părea absolut normal să se presupună că regimurile autoritare o pot gestiona mai bine decât cele democratice; dar ceea ce vedem este cu totul altceva: unele regimuri autoritare s-au descurcat bine în confruntarea cu corona, altele nu. Factorul decisiv nu a fost natura regimului politic. Au existat alți trei: în primul rând, încrederea de principiu a populației. În acest tip de criză nu pot fi arestați oamenii, în ideea că astfel se va rezolva criza. Oamenii sunt chemați să-și spele mâinile. În acest scop e nevoie de o anumită încredere, de vreme ce, principial, oamenii trebuie să răspundă la apelul guvernului”. Politologul a mai arătat și că, într-o societate în care se manifestă o amplă încredere, ca Germania și în China, “unde încrederea în guvernanți e, de asemenea, destul de mare, unele ordonanțe privind corona funcționează bine. În țări ca Iranul, autoritarismul n-a ajutat cu adevărat să se genereze reacțiile dorite de guvernanți. Capacitățile statului constituie, firește, al doilea factor.

Nu e vorba doar de sumele de bani investite în sectorul sanitar, ci și de cât de bine e organizat statul, cât de rapid se poate reorienta și cum comunică. Al treilea factor sunt experiențele unor infecții de acest fel. Nu e o întâmplare că anumite țări asiatice, precum Hong Kong-ul, China sau Singapore, care au forme de guvernare foarte diferite, au reacționat încă de la început destul de eficient, după ce acum zece, cincisprezece ani au acumulat experiențe legate de crize foarte asemănătoare, având, ca atare, mai multe măști decât oricine, oriunde”.

Rămâne de văzut, pe mai departe, cine are dreptate. De fapt, mai întâi rămâne de văzut de unde a pornit totul. 

Visits: 3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *