Tim Drone

Sărbătoarea Sfântului Ilie: Ce e BINE să faci în această dimineață

Creştinii ortodocşi şi catolici îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Prooroc Ilie, ocrotitorul Forţelor Aeriene Române – începând cu anul 1913. Sfântul Ilie a fost fiul unui preot din neamul lui Aaron și a locuit în cetatea Tesve, dincolo de Iordan, localitate care i-a adus și numele de Ilie Tesviteanul (Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul).  A trăit peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele evreilor. Ziua de 20 iulie este numită, popular, şi Sântilie.

Ce spune legenda, ce spun tradițiile

Sfântul Ilie este celebrat ca profet, mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă.În această zi, spune legenda, Sfântul Ilie iese la plimbare pe cer într-un car de foc, tras de doi sau patru cai albi înaripaţi, cu biciul în mână şi trimite pe pământ tunete, fulgere şi trasnete, vânt puternic, ploi abundente şi grindina. Când fulgeră în cer, Sfântul Ilie dă cu sabia, iar când tună, atunci Pălie, vizitiul lui, arde cu tunul. Tradiţia spune că în dimineata acestei zile trebuie să se culegă plante de leac şi în special busuioc, care dupa ce se sfinţesc la biserica se pun la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămari.

De Sfântul Ilie, românii îşi amintesc de sufletele morţilor. Unele femei împart porumb fiert, dar şi farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de vară. Tot cu flori de vara, legate cu lâna roşie, sunt împodobite şi canile pline cu apă. Femeile chemau în această zi copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele cazute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu cânepa, se dezbracau şi se tăvăleau prin cultura, apoi se îmbracau şi se întorceau acasa. Dacă, în noaptea dinspre Sfântul Ilie, visau cânepa verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

Miezul verii pastorale

Sfântul Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima data după urcarea oilor la stâna. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migală. În credinţa populară mărul este pomul Sfântului Ilie şi de aceea nu se culeg şi nu se mănânca mere noi până în această zi. Nu e voie nici ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate nici grindina. Merele culese în această zi se duc întâi la biserică, pentru că exista credinţa că numai aşa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. De teama pagubelor făcute de trăznete, ploaie şi grindină în acestă zi nu se lucrează.

La Bucureşti Muzeul Satului invită în 20 şi 21 iulie la Iarmarocul de Sfântul Ilie, care reface atmosfera de târg din satul de altădată. Prezenţa lui Păcală şi Tâdală va aminti de zarva de iarmaroc şi vor fi gustate produse din gastronomia tradiţională specifică sărbătorii.

Visits: 8

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *