Tim Drone

China și scandalul Evergrande – Rinocerii cenușii, partidul și datoriile de 300 de miliarde de dolari

​Evergrande a ajuns dezvoltatorul imobiliar cu cele mai mari datorii din lume și prăbușirea sa ar putea afecta economia Chinei, dar și investitorii din Occident. Scandalul Evergrande arată, încă o dată, cât de diferită este China față de Europa și SUA, iar în articol puteți citi despre fenomenul ”rinocerilor cenușii” și despre cum a ajuns compania la datorii de 300 miliarde dolari. Tot în articol puteți citi de ce autoritățile chineze consideră că au totul sub control și nu se grăbesc să salveze compania imobiliară, ci vor să le dea o lecție investitorilor.

Rinocerii cenușii care pot ”răsturna” economia chineză

Un termen creat acum cinci ani, ”gray rhino” (rinocerul cenușiu) se referă la probleme mari și vizibile din economie, probleme care sunt ignorate până când ajung să se înrăutățească rapid.

Termenul a apărut în 2016 într-o carte semnată de Michele Wucker ”The Gray Rhino: How to Recognize and Act on the Obvious Dangers We Ignore” – Rinocerul cenușiu -Cum recunoaștem și cum acționăm în fața pericolelor evidente pe care le ignorăm).

Termenul se aplică și pentru economia chineză și ”rinocerii” sunt o serie de miliardari care – cum ambiție nemăsurată și cu relații la nivelul Partidului Comunist au creat conglomerate ce au devenit forțe la nivel mondial. Printre aceste companii se numără Dalian Wanda, Evergrande sau Anbang Insurance Group, dar marea lor problemă este că au devenit atât de complexe, de îndatorate și de prinse în mrejele economiei chineze, încât Partidul trebuie neapărat să intervină în cazul unei prăbușiri, dar problema este modul în care o face.

Aceste companii s-au extins prea mult, în special prin împrumuturi și unele dintre ele nu-și vor putea plăti datoriile, ceea ce va crea probleme mari în economie. Unul dintre cei mai agresivi ”rinoceri”este Evergrande, compania imobiliară care a acumulat datorii de peste 300 miliarde dolari și este aproape de faliment.

Primele avertismente că se petrec lucruri grave cu Evergrande au apărut în documente oficiale din 2018, dar lucrurile au ”explodat” în ultimele 3 săptămâni, pornind de la documente bursiere ale companiei care semnala că are probleme în a găsi cumpărători pentru activele sale.

Unii analiști au spus că o problemă a sistemului economic chinez este că băncile și investitorii au împrumutat ușor sume mari de bani și cu dobândă mică unor companii care nu prezentau garanții serioase că sunt în stare să dea banii înapoi.

O echipă ”grande” dar nu ”forEver”

Până de curând, numele Evergrande era cunoscut doar microbiștilor interesați de fotbalul asiatic, fiindcă multipla campioană chineză la fotbal Guangzhou Evergrande era susținută de dezvoltatorul imobiliar. Echipa a obținut opt titluri de campioană națională și a cheltuit sume uriașe, permițându-și să transfere și fotbaliști de la Barcelona și Atletico Madrid, chiar și pentru sume de peste 40 milioane dolari (pentru brazilianul Paulinho în 2019). Formația a câștigat și de două ori Liga Campionilor Asiei.

Până acum câteva zile echipa era antrenată de Fabio Cannavaro care a venit la club în 2017. La club jucau până acum câteva luni brazilienii Hulk, Alex Teixeira și Paulinho, dar și italianul Stephan El Shaarawy.

Federația chineză a obligat cluburile să renunțe la numele sponsorului în denumirea oficială, astfel că acum echipa se numește Guangzhou FC.

Echipa susține și că are cea mai mare școală de fotbal din lume, unde a investit 185 milioane dolari. China, deși are o cincime din populația mondială, a participat la o singură ediție de Cupă Mondială la Fotbal și echipa națională este pe locul 75 în clasamentul FIFA. Ambiția președintelui Xi este ca R P Chineză să devină o forță în fotbalul mondial, iar pentru asta statul va susține investiții consistente.

Prea multe lucruri scumpe

Compania Evergrande își permitea cheltuieli mari, fiindcă este unul dintre cei mai mari dezvoltatori din lume, cu peste 1.000 de proiecte imobiliare în 280 de orașe chineze.

De la sărăcie rurală la miliarde de dolari obținute din bunuri imobiliare, averea lui Xu Jiayin, fondatorul grupului, a urmărit creșterea meteorică a Chinei în cea mai mare parte a ultimelor două decenii, dar astăzi Xu se luptă pentru a-și salva conglomeratul Evergrande din ”mlaștina” datoriilor.

Xu și-a început viața într-o casă cu acoperiș din paie într-un sat din provincia Henan, iar mama sa a murit când el era foarte mic deoarece familia nu a avut bani să o trateze când s-a îmbolnăvit. Viața lui Xu era cu totul diferită în 2011 când ajunsese printre cei mai bogați oameni din Asia și a mers la Paris cu câțiva prieteni și au cheltuit 100.000 de dolari în câteva ore la un restaurant din Paris unde au băut și vinuri mai vechi de 100 de ani.

Evergrande a fost înființată acum 26 de ani și a crescut datorită împrumuturilor făcute la bănci și ajutată de legăturile la cel mai înalt nivel pe care Xu le avea în Partidul Comunist. Evident că aceste legături cu oameni de la vârf i-au ajutat pe șefii companiei imobiliare să obțină o mulțime de împrumuturi la care alte companii cu model de afaceri mult mai viabil nici nu ar fi visat.

Acum, potențialii cumpărători așteaptă ca 1,6 milioane de apartamente să fie terminate de Evergrande, companie cu 200.000 de angajați care spune că, prin rețeaua de furnizori, asigură de lucru pentru mai bine de 3 milioane de oameni pe an. Însă Evergrande nu-și poate plăti datoriile și vor avea de suferit și furnizorii, de la cei care produc toalete, până la cei care livrează cimentul, estimarea fiind că datoria către furnizori depășește 100 miliarde dolari.

O piață imobiliară ”defectă”

De mai bine de 20 de ani piața imobiliară din China părea să nu aibă nicio limită de creștere și în câțiva ani sate prăfoase au devenit orașe cu blocuri de peste 15 etaje. În acest mod au fost create multe locuri de muncă în construcții, clasa de mijloc a avut în ce să-și pună economiile și autoritățile locale au obținut sume bune din vânzarea de loturi de pământ către dezvoltatori.

China a uimit lumea prin creșterea sa economică, dar problema este că prețurile au crescut prea mult pe piața imobiliară și Beijingul vrea să mai domolească lucrurile, dar vrea să și transmită mesajul că NICIO companie nu este prea mare încât să fie salvată orice ar fi. Sau cum este celebra vorbă, nicio companie nu este ”too big to fail”.

Problemele Evergrande vin și de la regulile mai stricte impuse de autorități pe piața imobiliară, dorința fiind de a mai domoli creșterea prețurilor și de a mai liniști îngrijorarea legată de faptul că locuințele au devenit extrem de scumpe pentru mult prea multă lume.

În plus, ce se întâmplă în China cu Evergrande și cu multe alte companii conduse de oameni extrem de bogați contrazice noua doctrină politică și socială a președintelui Xi Jinping care pune în centru conceptul de ”prosperitate comună”.

Xi Jinping, prin agenda sa, spune că încearcă să înlăture inegalitățile de natură financiară din societate în scopul unei ”prosperități comune”, iar asta înseamnă și că partidul vrea să controleze strict fluxurile de capital, să pună reguli mai dure pentru antreprenori și să îi împiedice pe aceștia să facă ușor profituri uriașe.

Conceptul de ”prosperitate comună” înseamnă pentru liderii chinezi o distribuție cât mai echitabilă a bogăției prin intervenții multiple ale guvernului în economie și prin metode care să-i împiedice pe cei mai bogați antreprenori să devină extrem de bogați.

Ei bine, mulți analiști spun că, în cazul Evergrande, statul chinez vrea să dea o lecție investitorilor și de aceea nu întreprinde și nici măcar nu promite o intervenție rapidă pentru a salva compania. Lecția ar fi următoarea: trebuie să vă împrumutați mai puțin și să fiți mult mai disciplinați la capitolul gestionării finanțelor și să nu vă mai construiți business-uri uriașe exclusiv prin împrumuturi ce ajung apoi imposibil de rambursat.

Probabil că autoritățile vor interveni cu o serie de garanții extinse, însă șefii Evergrande vor plăti, probabil, un preț personal ridicat.

De ce nu este rapid oferit ”colacul” de salvare

De ce nu vine Beijing-ul cu un ”bail-out” rapid pentru Evergrande? Unul dintre motive ține de faptul că ar transmite în piață un mesaj de tipul: autoritățile vor salva companiile mari, deci putem continua să împrumutăm mult, fiindcă dacă ajungem în necaz, oricum vom fi ajutați imediat”. Oricare ar fi modul în care autoritățile chineze vor acționa, mesajul este unul negativ și plin de neîncredere pentru investitorii străini.

Șefii partidului speră că dacă vor interveni cât mai târziu posibil pentru diminuarea efectelor negative ale scandalului Evergrande mulți investitori vor avea grijă ca pe viitor să nu mai canalizeze banii în investiții riscante și în companii cu risc mare de îndatorare.

Spre exemplu, Evergrande a investit în fotbal, în mașini electrice, în îmbutelierea de apă și în alte domenii unde nu avea experiență și unde șansele de a face profit erau mici pentru o companie nouă.

Cum scria presa internațională, pentru Beijing scandalul Evergrande este ”o ecuație imposibilă”, fiindcă efectele în piață ar fi mult prea grave dacă nu ar interveni deloc. O soluție ar fi ca guvernul să medieze preluarea de către alți dezvoltatori a proiectelor neterminate ale gigantului și cu siguranță va urma o restructurare a companiei. Acele companii ar primi o parte bună din activele Evergrande, dar ar fi cu siguranță necesară și o intervenție financiară puternică din partea autorităților.

În 2007, premierul de atunci al Chinei, Wen Jiabao, spunea despre economia chineză că este ”instabilă, dezechilibrată, necoordonată și nesustenabilă”. În prezent probabil că niciun oficial înalt nu ar mai folosi termeni atât de duri, însă scandalul Evergrande arată că sunt multe puncte sensibile în a doua cea mai mare economie a lumii.

Povestea Evergrande este reprezentativă pentru relația nesănătoasă a economiei chineze cu noțiunea de îndatorare, fiindcă în China multe lucruri se construiesc cu prețul acumulării unor datorii uriașe și au mai fost și anul trecut cazuri cu companii de stat care nu au mai avut cum să-și plătească datoriile.

China trebuie să facă ceva pentru a scădea dependența față de investițiile care se bazează pe împrumuturi uriașe ce ajung să nu mai fie plătite. Chiar și rețeaua de trenuri de mare viteză a fost construită cu prețul unor datorii de peste 800 miliarde dolari.

Sectorul imobiliar este uriaș, contribuind cu 29% la PNB-ul chinez și în ultimele două decenii s-a construit atât de mult. încât se estimează că apartamentele deja construite, dar nevândute, ar putea găzdui 90 de milioane de oameni. Dacă dezvoltatorii vând mult mai puțin au și mai puțini bani să mai cumpere pământ pentru viitoare proiecte, iar administrațiile locale au mai puțini bani de investiții în infrastructură, din moment ce scad veniturile din vânzarea de terenuri către dezvoltatori.

Partidul e convins că este ”călare pe situație”

Cu siguranță guvernul de la Beijing va interveni, dar până atunci va da lecția de care vorbeam mai sus investitorilor. China este cu totul diferită de SUA sau de democrațiile din Europa de Vest, astfel că Beijingul se simte stăpân pe situație: sistemul bancar este controlat de stat deci un colaps total poate fi oprit, iar cenzura cumulată cu forțele polițienești puternice pot opri din fașă eventuale manifestații ale celor nemulțumiți.

Poliția a filmat minuțios un protest recent la sediul din Shenzen al Evergrande, iar cenzura din presă și din rețele sociale va face ca publicul larg să nu afle despre cât de mari sunt necazurile companiei și cât de extinse sunt consecințele. Tot cenzura va avea grijă ca eventualii doritori de a protesta să nu poată să se organizeze.

Beijingul este sigur că are totul sub control, iar asta fiindcă principalele instituții financiare care dau împrumuturi sunt de stat și dau prioritate politicii economice guvernamentale, nu propriilor politici comerciale. În loc să ceară rambursarea împrumuturilor, unele bănci au încheiat înțelegeri netransparente cu Evergrande în trecut.

Partidul are control total asupra fondurilor din bănci și asupra circulației banilor pe plan intern, astfel că investitorii chinezi și străini nu pot face ”exit-uri” când vor din business-uri care par să nu mai meargă bine.

Presa internațională citează surse care spun că guvernul crede că se poate face o restructurare bine gestionată și că activele importante ale companiei pot, până la urmă, să acopere o parte semnificativă din datorii.

Oficialii au dezmembrat cu calm două foste imperii economice care s-au prăbușit din cauza datoriilor: Anbang și HNA, iar un al treilea, Dalian Wanda, a fost obligat să-și restrângă activitatea.

Sursa: New York Times, Wall Street Journal, Washington Post, CNN, Financial Times

SURSĂ ARTICOL

Visits: 5