Tim Drone

Infecțiile tractului genital: cauze, simptome, tratament

Termenul de vaginită descrie un spectru mai larg de afecțiuni ale tractului genital ce sunt cauzate de infecții sau inflamații ale vaginului. Vulvovaginitele, în schimb, sunt afecțiunile inflamatorii ale vaginului și ale vulvei, care este partea externă a aparatului genital, scrie doc.ro

Anumite infecții vaginale pot fi asimptomatice, ceea ce le face mai dificil de diagnosticat. Majoritatea, însă, prezintă o serie de simptome ușor de recunoscut, printre care se numără:

Mâncărime în zona vaginală

Schimbări în volumul de secreții vaginale uzuale

Schimbări în culoarea secrețiilor vaginale uzuale

Senzație de durere sau de arsură în timpul urinării

Senzație de durere în timpul actului sexual

Sângerări vaginale

Simptomele pot varia în funcție de cauza apariției infecției vaginale. Astfel, există 3 cauze majore ale infecțiilor vaginale, precum și câțiva factori de risc, și anume:

Infecții bacteriene, care sunt, de regulă, cauza secrețiilor gri-albicioase, cu miros neplăcut, care apar după contactul sexual. Anumite bacterii aparțin, în mod natural, de microbiomul vaginului, însă o multiplicare în exces a acestora poate duce la apariția vaginitelor bacteriene.

Candidozele, care produc senzația de mâncărime, secreții abundente, cu textură mai densă și albicioasă. Acestea sunt cauzate de un tip de fungi numită Candida albicans, care poate apărea pe fondul consumului de antibiotice, care adesea reduc numărul de bacterii antifungice din microbiomul vaginal. Acest lucru poate duce la o supradezvoltare a acestui tip de fungi și declanșa infecția.

Trichomoniazele, care cauzează mâncărime vaginală, secreții urât mirositoare, de culoare verzui-gălbui, cu textură spumoasă. Acest tip de infecție apare în urma contractării unui parazit protozoan, de obicei pe cale sexuală.

Atrofia vaginală, afecțiune ce apare pe fondul factorului de risc al menopauzei. Atrofia vaginală poate apărea și în alte momente ale vieții, atunci când nivelul de estrogen este mai scăzut, de exemplu – pe durata alăptării. Această dereglare hormonală se manifestă prin uscăciune vaginală pronunțată, care va duce la inflamație și dureri, dacă rămâne netratată.

Alți factori de risc pentru infecțiile vaginale sunt substanțele iritante, cum ar fi săpunurile, gelurile intime sau gelurile de duș care conțin parfum și uleiuri minerale. De asemenea, contraceptivele vaginale pot irita, uneori, vaginul, alături de lenjeria intimă strâmtă sau pantalonii foarte mulați.

Există cazuri în care medicul nu poate depista cauza exactă a infecției. Aceste cazuri sunt cunoscute drept vulvovaginite nespecifice, și pot apărea la orice vârstă, dar sunt mai des întâlnite în rândul fetelor tinere care nu au ajuns, încă, la pubertate.

Pentru diagnosticarea corectă a infecției, medicul trebuie informat în privința istoricului de sănătate, al consumului de medicamente, precum și informații legate de sănătatea sexuală, mai precis istoricul de infecții vaginale și prezența sau absența unui partener sexual stabil.

Procesul de diagnostic implică, adesea, un examen pelvian, în care medicul va preleva o mostră de secreție, pentru examenul de laborator. În acest fel se poate depista cel mai exact tipul de infecție.

Tratamentul pentru infecția vaginală depinde de cauza acesteia. Astfel, infecțiile bacteriene sunt adesea tratate cu tablete, creme sau geluri pe bază de metronidazol sau clindamicină. Candidozele sunt ușor de tratat, de obicei, cu ovule sau creme antifungice, în timp ce tabletele cu metronidazol sau tinidazol sunt tratamentul predilect pentru infecțiile cu trichomonas.

În ceea ce privește atrofiile vaginale, aici se va adresa dezechilibrul hormonal și se pot administra creme sau tablete pe bază de estrogen. Infecțiile cauzate de factori iritanți pot trece de la sine, o dată ce elementul iritant a fost înlăturat din rutină.

Deși anumite infecții vaginale nu pot fi prevenite, o modalitate bună de protecție este folosirea prezervativului în timpul actului sexual, alături de o igienă intimă temeinică, dar nu agresivă. Lenjeria intimă recomandată de medicii ginecologi este cea din bumbac, cu formă clasică, nu tanga sau bikini. Lenjeria joacă un rol deosebit de important în sănătatea intimă – prin utilizarea unei lenjerii din bumbac, lejere, se pot evita procesele inflamatorii și iritațiile locale și, astfel, evita infecțiile.

Este important de reținut că orice infecție trebuie adusă la cunoștința medicului ginecolog, indiferent de natura sa. Așadar, nu ezita să mergi la medic de la primele simptome. Netratate la timp, anumite tipuri de infecții se pot croniciza, ceea ce le face mai greu de gestionat și vor produce disconfort pe termen lung.

Visits: 19

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *