Tim Drone

Tulburarea de personalitate evitantă – ce este și cum se manifestă?

Persoanele cu tulburări de personalitate evitante evită situațiile sociale din cauza fricii de respingere și de a fi judecate de alții. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor cu această afecțiune doresc să dezvolte relații sociale.

Sursă foto: Shutterstock

Ce este tulburarea de personalitate evitantă?

Cele mai multe persoane au o atitudine evitantă în anumite momente din viața lor, mai ales când doresc să se elibereze de anxietate ori atunci când se confruntă cu alegeri sau situații dificile. Tulburarea de personalitate evitantă face parte dintr-un grup de afecțiuni cunoscute sub numele de tulburări de personalitate. Aceste tulburări, în general, sunt tipare de comportament de durată care nu respectă normele culturale care provoacă suferință pentru un individ sau pentru cei din jur. Tulburarea de personalitate evitantă face parte din grupul C al tulburărilor de personalitate alături de tulburarea de personalitate dependentă și tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă. Anxietatea intensă și frica marchează tulburările de personalitate ale grupului C.

Persoanele cu tulburare de personalitate evitantă au sentimente cronice de inadecvare și sunt extrem de sensibile la a fi judecate negativ de către alții. Deși ar dori să interacționeze cu ceilalți, tind să evite interacțiunea socială din cauza fricii intense de a fi respinși de alții. Se pare că tulburarea de personalitate evitantă afectează în mod egal bărbații și femeile. Ca și alte tulburări de personalitate, simptomele tulburărilor de personalitate evitante pot fi observate în copilărie și adesea încep să creeze disconfort în adolescență sau la vârsta adultă timpurie. Tulburarea de personalitate evitantă nu este de obicei diagnosticată la persoanele cu vârsta sub 18 ani, ca multe alte tulburări de personalitate, deoarece ar trebui să existe dovezi că aceste tipare de comportament sunt durabile și ferme, neestompându-se cu timpul, scrie doc.ro.

Cauze tulburarea de personalitate evitantă

Nu se cunoaște cauza exactă a tulburării de personalitate evitante. Cu toate acestea se crede că atât genetica, cât și mediul joacă un rol. Se crede că tulburarea de personalitate evitantă poate fi ereditară, transmisă în familie prin intermediul genelor, dar acest lucru nu a fost încă dovedit. Factorii de mediu, în special cei din copilărie, au un rol esențial. Timiditatea, adesea normală la copiii mici, durează până la adolescenți și la vârsta adultă la cei cu tulburare de personalitate evitantă. Cei care au această afecțiune raportează adesea, experiențele anterioare de respingere parentală sau de la egal la egal, care pot avea un impact asupra stimei de sine și a sentimentului lor de a se considera o persoană de valoare.

Simptome tulburarea de personalitate evitantă

Pentru persoanele cu această tulburare, frica de respingere este atât de puternică încât aleg izolarea mai degrabă decât să riște să fie respinse ulterior, într-o relație. Modelul de comportament la persoanele cu această tulburare poate varia de la ușor la extrem. Pe lângă frica lor de umilință și respingere, alte trăsături comune ale persoanelor cu această tulburare includ următoarele:

• sunt hipersensibile și ușor rănite de criticile sau dezaprobarea celorlalți;

• au puțini prieteni apropiați și sunt reticente să se implice în relațiile cu ceilalți, cu excepția cazului în care sunt sigure că sunt plăcute de cei din jur;

• experimentează anxietate extremă și frică în mediile sociale și în relații, determinându-le să evite activitățile sau slujbele care implică a fi în contact cu alții, a lucra în echipă;

• tind să fie timide, neîndemânatice și conștiente de sine și să se simtă incomod în situații sociale, din cauza fricii de a face ceva greșit sau de a se simți jenate, de a se face de rușine;

• au tendința de a exagera potențialele probleme;

• rareori încearcă ceva nou sau riscă;

• au o stimă de sine scăzută, considerându-se inadecvate și inferioare.

Diagnostic tulburarea de personalitate evitantă

Dacă sunt prezente simptome, un specialist va începe o evaluare prin efectuarea unui istoric medical complet și a unui examen fizic. Deși nu există teste de laborator pentru a diagnostica în mod specific, tulburările de personalitate, medicul ar putea folosi diferite teste de diagnostic pentru a exclude boala fizică ca fiind cauza simptomelor. Dacă medicul nu găsește nicio cauză fizică pentru apariția simptomelor, te-ar putea trimite la psiholog, profesioniști din domeniul sănătății mintale, care sunt special instruiți pentru a diagnostica și trata aceste tulburări.

În plus, psihologii folosesc instrumente de interviu și evaluare, special concepute. Terapeuții pot să presupună că evitarea ar fi o trăsătură centrală a unui diagnostic, dacă pacienții spun adesea „Nu știu”, ca răspuns la întrebări la care majoritatea celorlalte persoane răspund cu ușurință.

Tratament tulburarea de personalitate evitantă

Tratarea tulburărilor de personalitate este dificilă, deoarece persoanele cu aceste tulburări au modele de gândire și comportament înrădăcinate, care există de mulți ani. Cu toate acestea, persoanele cu tulburări de personalitate evitante tind să apeleze la tratament, deoarece tulburarea lor le provoacă suferință semnificativă și majoritatea vor să dezvolte relații sociale. Această dorință poate fi un factor motivant pentru persoanele cu tulburare de personalitate evitativă pentru a-și urma planurile de tratament.

Psihoterapia este cel mai eficient tratament pentru tulburarea de personalitate evitantă. Psihoterapia produce rezultate de durată, având beneficii care continuă și după terminarea tratamentului. Terapeutul tău poate folosi psihoterapie psihodinamică sau terapie cognitiv-comportamentală. Scopul terapiei este de te ajuta să îți identificați convingerile inconștiente despre tine și despre modul în care te văd ceilalți.

Uneori, persoanele cu tulburare de personalitate evitantă vin la terapie la insistența partenerului de viață sau a unui membru al familiei. Atunci când ei sunt cei care caută ajutor psihologic, se prezintă adesea, acuzând depresie, tulburări anxioase, abuz de substanțe, tulburări de somn sau afecțiuni legate de stres, inclusiv tulburări psihofiziologice.

Psihoterapia psihodinamică

Psihoterapia psihodinamică este o formă de terapie, care te ajută să devii conștient de gândurile tale inconștiente. Te poate ajuta să înțelegi modul în care experiențele din trecut îți influențează comportamentul actual, îți permite să îți examinezi și să îți rezolvi durerile emoționale și conflictele din trecut. De asemenea, îți poți crea o perspectivă mai sănătoasă despre tine și despre modul în care te văd ceilalți.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este un tip de consiliere individuală care se concentrează pe schimbarea gândirii și a comportamentului unei persoane. Terapia se va concentra pe depășirea fricilor, schimbarea proceselor de gândire și a comportamentelor și a ajuta persoana să facă față mai bine situațiilor sociale.

Mai precis, principalele scopuri ale tratamentului vor viza:

• evitarea gândurilor și emoțiilor – terapeutul te va ajuta să depășești tendița de a evita la nivel cognitiv și emoțional, astfel încât să devii mai conștient de gândurile, sentimentele tale, dar și de rolul pe care îl joacă evitare în menținerea problemelor cu care te confrunți;

• munca în a-ți dezvolta abilitățile ce țin de reflecția asupra propriei persoane, dar și abilitățile interpesonale, precum exprimarea de sine, asertivitatea și negocierea conflictelor;

• evitarea gândurilor automate, a asumpțiilor subiacente și convingerilor centrale, precum: „Sunt ciudat”, „Sunt diferit”, „Nu pot fi iubit”, „Sunt diferit de ceilalți”, „Nu-mi găsesc locul”, „Oamenii mă vor critica și mă vor respinge”, „Dacă sunt tratat rău, înseamnă că sunt o persoană rea”, „Dacă nu am prieteni, înseamnă că sunt anormal”, „Dacă părinții nu mă iubesc, cum ar putea să mă iubească altcineva?”, care îți mențin tiparele de evitare.

Mai mult decât atât, medicația, cum ar fi antidepresivele sau anxioliticele, ar putea fi utilizată pentru a ajuta la gestionarea anxietății clinice, resimțite de persoanele cu această tulburare de personalitate evitantă. Pentru cele mai bune rezultate, cu toate acestea, terapia medicamentoasă trebuie folosită în combinație cu psihoterapia, acolo unde este necesar. Tratamentul pentru persoanele cu tulburare de personalitate evitantă este cel mai eficient, atunci când membrii familiei și cercul de prieteni apropiați sunt implicați pentru sprijin.

De asemenea, precum în cazul altor tulburări de personalitate, tratamentul pentru tulburarea de personalitate evitantă este un proces îndelungat. Dorința individului de a căuta o soluție și de a urma și de a rămâne sub terapie poate avea un efect semnificativ asupra succesului tratamentului. Pe baza tratamentului, unele persoane cu tulburare de personalitate evitantă pot învăța să se relaționeze cu alții mai adecvat.

Complicații tulburarea de personalitate evitantă

Fără tratament, o persoană ce suferă de tulburarea de personalitate evitantă poate deveni izolată social, provocându-i dificultăți pe termen lung, în privința locului de muncă și funcționării în societate. De asemenea, acestea prezintă un risc mai mare de a dezvolta depresie și abuz de substanțe.

Visits: 40

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *