Review HITMAN 3 – Concluzia unei trilogii superbe

Jocurile video au încercat mereu să ne ofere experiențe pe care nu le-am putea trăi în lumea reală. Fie că am fost șoferi de curse, piloți de avioane sau cercetători virtuali, mereu am încercat să trăim aventuri noi care să ne satisfacă nevoile cele mai ascunse. Însă nici o serie nu a avut un impact și un nivel de imersiune la fel de mare ca HITMAN. Iar astăzi vom vorbi despre HITMAN 3, jocul care încheie trilogia World of Assasination începută de IO Interactive în 2016 și care unește toate cele trei titluri sub același acoperiș. Adică un pachet ce curpinde întreaga poveste a lui Agent 47.

Unde am rămas cu povestea?

Pentru cei care nu au jucat încă primele două jocuri ale trilogiei, se prea poate ca HITMAN 3 să vă lase în copac când vine vorba de firul narativ. Astea fiind spuse, nu cred că pot sublinia destul ALERTA DE SPOILERE care urmează. Trilogia World of Assasination începe la câțiva ani după povestea din Absolution (2012) și îl găsește pe Agent 47 în cadrul organizației ICA. Din peisaj nu lipsește nici Diana, iar vechea parteneră a lui 47 îl trimite în tot felul de locații exotice pentru a asasina diverse ținte pe parcursul primului joc. Numai că nu putea fi totul doar croaziere, accidente și cocktail-uri scumpe la lumina lunii. Nu durează mult până când cei doi descoperă că aceste ținte sunt de fapt membri ai organizației secrete numite Providence. Iar de aici, povestea lui HITMAN (2016) marchează începutul unui război între cele două organizații.

HITMAN 2 (2018) începe pe un ton diferit, iar conflictul dintre cele două organizații (ICA și Providence) se calmează când aceștia află că un anume „Shadow Client” era în spatele asasinatelor lui Agent 47. Astfel, cele două puteri se aliază pentru a descoperi cine este acela care provoacă toate tensiunile. Totul ia o turnură neașteptată când descoperi că misteriosul client este Lucas Grey, fostul responsabil cu securitatea lui Eugene Cobb, unul dintre liderii Providence. Dar mai important de atât, Lucas este și unul dintre frații vitregi ai lui Agent 47 și aceștia au crescut împreună în același laborator din România, în care au fost „dresați” să devină cei mai buni criminali din lume. După ce află aceste detalii, Agent 47 și Diana schimbă taberele și își îndreaptă armele spre Providence cu scopul de a ucide toți liderii organizației și să pună capăt odată pentru totdeauna acestui conflict. Însă nu este o misiune ușoară, iar după ce noua echipă îl capturează pe Constant, un pion important în Providence, descoperă unul câte unul unde se ascund liderii organizației. Iar asta pune bazele poveștii lui HITMAN 3.

Și am ajuns în prezent, iar HITMAN 3 (2021) continuă fix de unde am rămas în paragraful trecut. Alături de Lucas Grey și Diana Burnwood ai ca ultimă misiune să pui capăt conflictului și să asasinezi toți liderii Providence. După cum am învățat însă din povestea titlurilor precedente, lucrurile nu merg chiar așa ușor. Diana este desconspirata, însă poziția ei este mult prea importantă și nu este ucisă. În schimb, Providence îi oferă o poziție în organizație și din colega ta, aceasta devine noul Constant. Între timp, Grey și Agent 47 sunt și ei prinși într-un conflict armat, iar Lucas este capturat. Acesta se sinucide chiar sub ochii lui 47 pentru a păstra secretul, în timp ce acesta reușește să scape. Doar că acum este pe cont propriu, iar Diana este pe urmele sale după ce află că asasinul părinților ei este fix cel pe care-l ajută de atâta timp. Iar aici mă voi opri deoarece nu vreau să stric un final spectaculos.

Frumusețea lui HITMAN 3 stă în locații

Nu pot spune că povestea lui HITMAN 3 este neapărat bună. Aceasta oferă un cadru destul de bun și un fir narativ de care fanii seriei să se poată agăța. Însă frumusețea ultimului joc din trilogia World of Assasination stă în locații și misiuni. La fel ca și în primele două titluri, vei fi trimis în locații din jurul lumii pentru a-ți vâna țintele. Însă nimic nu mă pregătea pentru momentul în care am ajuns în Dubai și m-am parașutat aproape de vârful celei mai înalte clădiri din oraș. Iar aici începe noul joc. În bătaia vântului, Agent 47 trebuie să se infiltreze în The Sceptre și să pună mâna pe două dintre principalele sale ținte. Și chiar dacă am fost impresionat de modul în care arată clădirea pe exterior, nu mă așteptam să rămân cu gura căscată atunci când am pus piciorul în holul luxos ce conducea spre sala principală.

Odată ce ai terminat misiunea din Dubai, vei pleca în Anglia pentru a pune mâna și pe ultima țintă. Și brusc, din strălucirea și coloanele pavate cu aur din interiorul The Scepter, ajungi în curtea mohorâtă a unui conac englezesc vechi și ești întâmpinat de vremea întunecată specifică locației. Iar aceasta va fi atmosfera pe tot parcursul lui HITMAN 3. Vei ajunge în Berlin, într-un club de noapte clandestin din mijlocul pustietății, după care vei zbura în Chongqing, China și vei fi uimit de frumusețea plină de neoane a orașului, care pare rupt direct din lumea lui Cyberpunk 2077. Ultimele două locații se îndepărtează însă de glamour-ul colorat și se întorc în natură; mai exact în viile din Mendoza, Argentina și într-un final, în pădurile dese și întunecate din Munții Carpați, chiar pe teritoriul țării noastre. În România a început, în România se termină, iar noi suntem fericiți să fim încă o dată prezenți geografic într-un joc cunoscut.

Iar dacă nu ai jucat primele două titluri din trilogia World of Assasination până acum, poți experimenta poveștile primelor două titluri sub forma unor elemente Access Pass. Acestea sunt disponibile în magazinul in-game și îți oferă acces la nivelurile din HITMAN 1 și 2, dar cu grafica îmbunătățită și cele câteva noi mecanici din HITMAN 3. Asta completează un pachet foarte divers care sigur te va ține în priză pentru multe ore.

Dacă nu e stricat, nu-l repara!

HITMAN 3 nu se îndepărtează mai deloc de la rețeta de succes a celorlalte două jocuri din trilogie. Mecanicile rămân asemănătoare, abordarea misiunilor nu putea să fie mai familiară, iar cea mai mare adiție cred că este camera cu care scanezi diverse obiecte din lumea jocului pentru a duce misiunea la bun sfârșit. Dar nu ești obligat să o folosești, astfel poți bine-mersi să uiți că există. Nu asta caracterizează însă această serie, ci libertatea de a duce misiunea la capăt cum crezi de cuviință. Iar cadrul oferit de HITMAN 3 nici că putea fi mai bun. O să vorbesc în principal de prima misiune aici, pentru a putea explica mai pe larg ce și cum, dar abordarea rămâne aceeași de-a lungul tuturor nivelelor.

Prima misiune îți pune în față două ținte: Carl Ingram și Marcus Stuyvesant. Primul este paranoic și s-a retras în zona superioară a clădirii, în timp ce pe al doilea îl vei putea vâna mult mai ușor. Însă ai mai multe variante prin care poți aborda această misiune, iar ăsta este cel mai puternic element al lui HITMAN 3. Din start, ai câteva opțiuni. Fie îl ajuți pe Lucas Grey să se răzbune și aduci ambele ținte în aceeași cameră, unde își vor găsi și sfârșitul, fie completezi una dintre mini-misiunile nivelului pentru a scăpa de fiecare în parte. Personal, am preferat să-i iau pe rând, astfel de Marcus am scăpat în timp ce eram deghizat în noul lui bodyguard, iar pe Carl l-am căsăpit după ce am intrat în hainele unuia dintre majordomii săi, i-am otrăvit băutura și l-am urmărit la baie unde am eliminat gărzile de corp și i-am curmat suferința în vasul de toaletă.

Și astea sunt doar două-trei variante în care poți completa un nivel, iar HITMAN 3 te încurajează să treci de mai multe ori prin aceeași misiune pentru a descoperi toate secretele pe care le ascunde. Și toată această complexitate îți va oferi zeci de ore de conținut și face din această trilogie una dintre cele mai rejucabile experiențe pe care le-am văzut vreodată.

Gameplay-ul este destul de variat, astfel vei avea libertate de mișcare foarte mare. Te poți deghiza într-unul din membrii staffului și să ai acces la toate holurile ascunse ale clădirii, poți să te amesteci în mulțime atunci când niște ochi suspicioși se holbează în direcția ta și poți deveni foarte creativ cu modul în care scapi de adversari. Poți fi rafinat și să îi scoți din schemă cu un argint bine plasat în tărtăcuță, ori să dezlănțui iadul și să lași în urma ta o mare de cadavre ciuruite, ca mai apoi să arunci un cuțit în capul sărmanului NPC pe care ai chef să experimentezi. HITMAN 3 nu este doar o joacă de-a asasinul, ci un adevărat simulator pentru sadicul din tine… și îmi place la nebunie!

AI-ul este prost, dar este prostul nostru preferat

În întreaga mea experiență cu ultimele titluri HITMAN am observat un lucru: inteligența artificială este la fel de deșteaptă ca și mine după vreo trei pahare de tărie. Iar asta nu este deloc un compliment pentru niciuna dintre tabere. Oh well… Am trecut prin HITMAN 3 pe dificultatea Casual. Trebuie să recunosc că jocurile stealth nu sunt punctul meu forte, așa că mi-am acceptat statutul de larvă în ale spionajului și l-am dat pe Easy. Dar chiar și așa, m-așteptam ca unele asasinări să nu fie posibile. Am luat gâtul unui gardian, chiar în spatele țintei mele, după care l-am târât după colț și asta a trecut de parcă nu erau pe jos o baltă mare de sânge și un pistol. Și eu și mai deștept, i-am plantat o bucată după ceafă fix sub ochii a vreo două fete care se ocupau de curățenie. Desigur, mă așteptam ca totul să degenereze și toți gardienii aia cu AK-47 să mă încolțească. Un sprint mai târziu, mă trezesc că am coborât niște scări și de la starea de alertă brusc au început să mă caute, ca mai apoi să renunțe de parcă nu îi luasem gâtul angajatorului lor. Fie sunt vai de AI-ul lor, fie nu îl plăceau pe gușter.

Ipostazele de genul sunt dese, însă câteodată tind să cred că sunt intenționat făcute. Pe dificultate mare, HITMAN 3 s-a dovedit cam mult pentru mine și să fiu sincer, nu avea niciun farmec. Este greu, trebuie să fii atent la prea multe lucruri și când mă joc, nu sunt neapărat pregătit pentru gândit, mai ales după o zi în care și așa mi-am stresat creierul cu sarcinile de pe la birou. Dar libertatea pe care mi-o dau mințile ruginite ale roboțeilor de pe Casual îmi place la nebunie și îmi permite să experimentez și să devin cât de creativ vreau.

HITMAN 3 este al naibii de arătos

La ce frumuseți de locații are, ar fi fost și păcat ca HITMAN 3 să arate rău. Iar IO Interactive a înțeles asta și a creat o piesă de artă. Am jucat pe Playstation 5 și pe cât de elitist aș fi eu vis-a-vis de gaming-ul pe PC, chiar nu am avut mare lucru de reproșat. Reflexiile par că mănâncă Ray-Tracing pe post de cereale dimineață, iar iluminarea este superbă. Indiferent că vorbim despre holurile însorite ale sceptrului din Dubai, ori neoanele subterane din Berlin, totul arată superb și o să uiți de micile neajunsuri. Da, pe alocuri mai găsești texturi reciclate din primul joc al trilogiei, la fel cum te mai împiedici de câte un ceva invizibil pe jos. Dar nu există pădure fără uscături, iar HITMAN 3 pare că a băgat multe dintre problemele primelor două jocuri sub preș și reușește să ofere cea mai tare experiență de până acum.

Experiența pe Playstation 5 a fost și ea foarte interesantă. HITMAN 3 rulează cu 60FPS și chiar dacă rezoluția nu prea mi s-a părut „la fel de 4K” ca și în alte jocuri, nu m-a deranjat. Integrarea cu noul controller este interesantă și m-am îndrăgostit de senzația de trăgaci pe care o are butonul RT de pe noul DualSense atunci când sunt nevoit să folosesc arma din dotare. Și în sfârșit văd și eu cum arată un joc de Playstation 5 gândit pentru consola asta. Ah, era să uit de vibrațiile super faine pe care le-am remarcat în timp ce bubuia basul de muzică techno din Berlin. În funcție de direcția din care venea sunetul, vibra doar o parte din controller: vis!

HITMAN 3 este fără doar și poate cel mai bun joc stealth pe care l-am jucat recent. Reușește să ofere o experiență completă și să unească sub aceeași umbrelă toate misiunile pentru a nu rata nimic. Iar asta mi se pare o mișcare foarte deșteaptă din partea IO Interactive și deja aștept cu nerăbdare să văd ce vor face și cu următorul joc James Bond, pe care deja îl au la cuptor.