Tim Drone

Studiu – Coronavirus: fumătorii și vârstnicii, mai susceptibili la infecția cu SARS-CoV-2?

O analiză aprofundată a virusului care cauzează COVID-19 de către o echipă internațională de oameni de știință sugerează că bărbații, adulții în vârstă și fumătorii prezintă anumite trăsături genomice în căile respiratorii care îi fac mai susceptibli la contractarea coronavirusului.

Sursă foto: Shutterstock

De la începutul pandemiei s-au conturat destul de repede categoriile de populație aflate la risc mai mare de a se îmbolnăvi de COVID-19 și anume vârstnicii și persoanele cu boli cronice sau cu imunitate suprimată. Oamenii de știință de pretutindeni au analizat permanent datele adunate din toată lumea, pentru a contura un tablou cât mai complet legat de cine este mai susceptibil să se infecteze cu noul coronavirus și să se îmbolnăvească de COVID-19, scrie doc.ro.

Vârsta înaintată, sexul masculin și statutul de fumător cresc riscul de infectare cu coronavirus?

Într-o lucrare¹ apărută în 2021 în jurnalul științific Nature Medicine, savanții de la Translational Genomics Research Institute din Arizona, SUA au analizat efectul SARS-CoV-2 asupra a mai mult de 1,3 milioane de celule provenite din mostre nazale și pulmonare de la 228 de persoane sănătoase (fără COVID-19).

Cercetătorii au analizat factorii de intrare în numeroase organe și tipuri de celule care sunt frecvent infectate de coronavirus și au constatat că vârsta, fumatul și sexul au jucat un rol semnificativ în capacitatea SARS-CoV-2 de a intra în celule, de a se replica și de a infecta în continuare alte celule.

Această analiză se bazează pe două studii anterioare care au implicat cercetători TGen, care au arătat cum celulele calice (care produc mucus în pasajele nazale) exprimă excesiv enzima 2 de conversie a angiotensinei (ECA2), care servește drept punct de intrare în celulele corpului pentru coronavirusuri.

Noul studiu s-a axat pe efectul SARS-CoV-2 asupra a trei celule cheie ale căilor respiratorii cunoscute sub denumirea de: tip alveolar 1, esențial pentru inhalarea oxigenului și expirarea dioxidului de carbon; tip alveolar 2, care apără celulele de tip 1 și celulele epiteliale ale căilor respiratorii, care elimină și neutralizează substanțele potențial dăunătoare din aerul inhalat.

Studiul a constatat că enzima ECA2 a fost mult mai exprimată în rândul bărbaților, al adulților mai în vârstă și al fumătorilor, ceea ce înseamnă că era mai ușor pentru coronavirus să pătrundă și să infecteze celulele acestor grupe de populație. Bărbații și adulții în vârstă au exprimat, de asemenea, mai mult TMPRSS2, o genă care taie proteinele spike de pe suprafața virusului, ajutând intrarea acestuia în celulele umane. În plus, cercetătorii au găsit și alte enzime suplimentare care permit virusului să infecteze corpul.

Autorii studiului concluzionează că, pe lângă comorbidități, cum ar fi hipertensiunea arterială și diabetul, această cercetare ajută la explicarea biologiei din spatele motivului pentru care adulții în vârstă și fumătorii pot prezenta un risc mai mare de infecție cu SARS-CoV-2. În total, peste 180 de instituții din întreaga lume au contribuit la această meta-analiză a capacității de intrare a SARS-CoV-2 în celule.

Alte studii sugerează că fumatul nu este factor de risc pentru COVID-19

Alte date epidemiologice publicate până acum au raportat că printre pacienții cu COVID-19, prevalența fumătorilor este foarte scăzută, fără o asociere semnificativă între fumat și o formă severă de boală.

De exemplu, la Spitalul Universitar din Padova, situat în regiunea Veneto, una dintre zonele din Italia cele mai afectate de COVID-19, în perioada 15 martie – 10 aprilie 2020, 132 de pacienți au fost evaluați pentru SARS-CoV-2 cu pneumonie. Analiza istoricului pacienților legat de fumat a arătat că nici măcar unul nu era fumător la momentul respectiv: 112 pacienți (84,8%) nu fumaseră niciodată, iar 20 (15,2%) de pacienți erau foști fumători. Mai mult, nu a existat nicio diferență în ceea ce privește gravitatea bolii între pacienții care nu fumaseră niciodată și foștii fumători.

Vârsta înaintată este, însă, un factor de risc pentru COVID-19

Deși toate grupele de vârstă sunt expuse riscului de a contracta coronavirusul, persoanele în vârstă se confruntă cu un risc semnificativ de a dezvolta o formă gravă de COVID-19 din cauza modificărilor fiziologice care apar odată cu îmbătrânirea și din cauza potențialelor probleme de sănătate care stau la baza acestora.

Într-un studiu din mai 2020 se preciza că gravitatea bolii și speranța de recuperare după COVID-19 depind în mare măsură de vârsta pacientului, adulții cu vârste de peste 65 de ani reprezentând 80% dintre spitalizări având un risc de deces de 23 de ori mai mare decât cei cu vârsta sub 65 de ani.

De asemenea, pacienții vârstnici cu COVID-19 prezintă cel mai frecvent febră, tuse și dispnee, iar de aici boala poate progresa spre sindromul de detresă respiratorie acută, sindromul de eliberare de citokine, coagulopatie, insuficiență multiplă de organ și deces. Comorbiditățile precum bolile cardiovasculare, diabetul și obezitatea cresc riscul de rezultate fatale, dar singure nu explică de ce vârsta este un factor de risc independent.

Capacitatea de a controla încărcătura virală este unul dintre cele mai bune prognosticuri pentru a determina dacă un pacient va avea simptome ușoare sau severe de COVID-19, spun oamenii de știință. Pentru ca sistemul imunitar să suprime în mod eficient, apoi să elimine SARS-CoV-2, acesta trebuie să îndeplinească patru sarcini principale: recunoaștere, alertare, distrugere și eliminare. Însă, la persoanele în vârstă, fecare dintre aceste mecanisme este disfuncțional.

Pe măsură ce corpul îmbătrânește, sistemul imunitar se schimbă în două moduri majore. Unul este scăderea treptată a funcției imunitare numită imunosenescență, care împiedică recunoașterea agenților patogeni, semnalizarea și eliminarea. Acest lucru nu trebuie confundat cu senescența celulară, un fenomen legat de îmbătrânire prin care celulele vechi sau disfuncționale își opresc ciclul celular și pot deveni epigenetic blocate într-o stare pro-inflamatorie în care secretă citokine și chemokine. Cealaltă modificare clasică a sistemului imunitar în timpul îmbătrânirii este o creștere cronică a inflamației sistemice, care apare dintr-un sistem de alertă hiperactiv, dar ineficient.

Acestea fiind spuse, multe date care descriu patologia și modificările moleculare la pacienții cu COVID-19 indică atât imunosenescența, cât și inflamarea ca factori principali ai ratelor ridicate de mortalitate la pacienții vârstnici. Se consideră că aceste modificări legate de vârstă sunt provocate de factori patogeni, genetici și de stil de viață care afectează starea epigenetică a celulelor și diversitatea celulelor imunitare.

SURSĂ ARTICOL

Visits: 6

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *