Horizon Forbidden West este cel mai tare sequel din istoria jocurilor video (review)

Este greu să ai succes, chiar și pentru o singură dată în viață. Însă povestea de astăzi este despre o continuare a unui joc deja bun, care reușește să se ridice la așteptările setate de predecesorul său și mai mult de atât, să-l depășească din orice punct de vedere. Știu că nu este o surpriză și deja ați citit titlul articolului, așa că acesta este Horizon Forbidden West. Eu sunt Marinake și astăzi aruncăm o privire peste unul dintre cele mai frumoase și interesante jocuri pe care am pus mâna în întreaga mea carieră de cartof de canapea jucător de chestii.

Când a fost lansat în 2017, Horizon Zero Dawn oferea un cadru foarte interesant și o poveste în care oamenii, chiar dacă foarte departe în viitor, erau extrem de înapoiați tehnologic în urma unei apocalipse. Strămoșii noștri au alergat mamutul îmbrăcați în cârpe și cu o sulița în mână, însă în universul Horizon urmașii vor reveni la vechile obiceiuri. Doar că de data asta mamutul este hi-tech și construit din tablă și circuite.

Povestea lui Horizon Forbidden West reia acțiunea de unde a încheiat-o primul joc. Și de data asta o să fac o chestie interesantă și nu o să scot o vorbă despre cum s-a încheiat acesta, dintr-un simplu motiv. Începând aventura din Forbidden West, mi-am dat seama că povestea primului joc poartă un rol extrem de important în modul în care vei înțelege contiuarea. Aceasta din urmă poate deveni extrem de confuză, extrem de rapid, lucru care poate fi evitat extrem de simplu prin parcurgerea primului joc.

Se vede cu ochiul liber că cei de la Guerilla au vrut să ducă lucrurile la următorul nivel, astfel componenta narativă este mai bine dezvoltată. Misiunile principale îți vor spune o poveste interesantă, care evoluează destul de rapid și reușește să te țină în priză de la început până la final. Asta se datorează foarte mult și cinematicelor, care fac experiența să se simtă, pe alocuri, ca un film. Și mai de grabă aș urmări câteva animații care îmi explică ce se întâmplă, decât să aud două NPC-uri cum vorbesc și să trebuiască să urmăresc continu același cadru obosit doar de dragul conversației.

Cinematicele sunt cu atât mai bune, cu cât jocul actoricesc este de nota 10! Chiar dacă nu vorbim de un cast demn de Hollywood, actorii care au însuflețit personajele din Horizon Forbidden West livrează cu intensitate fiecare dialog, exprimă foarte bine emoțiile și trăirile personajelor și reușesc să te facă să vrei mai mult și mai mult. Desigur, cireașa de pe tort este Ashly Burch, care îi împrumută vocea și personalitatea lui Aloy. Aceasta rămâne în continuare cel mai puternic punct al acțiunii și îmi pare bine să văd un personaj mai matur, mai inteligent și mai bine conturat decât în primul joc.

Nici misiunile secundare nu sunt rele și îmi amintesc puțin de cele din The Witcher 3. Chiar dacă alegi să completezi side quest-uri, sunt sigur că nu te vei plictisi. În comparație cu alte jocuri AAA, obiectivele secundare nu sunt de tipul „adu-mi aia, fă aia, vezi că am uitat aia acolo” ci oferă o diversitate pe care rar am mai întâlnit-o. Sunt sigur că oricine va juca Horizon Forbidden West va pierde ceva timp în activitățile extra, iar asta nu poate fi decât bine. Per total, jocul este scris foarte bine, iar modul în care reușește să umple găurile din poveste nu face decât să arate atenția mult mai mare primită din partea echipei de dezvoltare.

În total, povestea se întinde pe vreo 20-25 de ore, însă este greu de estimat cât timp vei petrece în joc datorită, ori din cauza misiunilor secundare. Estimez că un gamer care vrea să parcurgă povestea și completează un minim de side quest-uri va petrece undeva la 30 de ore în Horizon Forbidden West, adică destul cât să te bucuri de tot ce are jocul de oferit, până ca acesta să devină repetitiv și să intri în teritoriul celor care vor să-l ducă la 100% progresie.

O lume mai bogată și mai populată

Comparativ cu primul joc, Horizon Forbidden West nu te mai aruncă pe cont propriu într-o lume care avea tendința să devină pustie. Aloy este acum o personalitate recunoscută de toată lumea, ceea ce va atrage tot felul de personaje în jurul ei. Încă de pe la început, o prezență aproape permanentă va fi Varl. Îl veți recunoaște din jocul precedent, iar în Forbidden West joacă un rol chiar mai important și îți servește ca partener de drum și camarad de luptă. Iar firul său narativ este doar unul din multele cu care Aloy se va intersecta pe parcursul jocului.

Această schimbare se va reflecta și în lumea jocului. Așezările umane care în Zero Dawn păreau pustii, acum îmi amintesc mai mult de orașele din The Witcher 3. Iar pentru cei care au observat, da, am făcut deja două analogii la titlul de la CD Projekt, însă dacă merită, nu văd de ce ar fi un lucru rău. Vei putea interacționa cu și mai multe NPC-uri, iar alegerile tale din timpul dialogului pot face diferența dintre un inamic sau un aliat. Și tot în primul oraș vei face cunoștință cu o mecanică foarte folosită în alte jocuri, care și-a găsit un loc și în Forbidden West: bancul de lucru. Acesta va servi drept mod principal de upgrade al armelor și funcționează ca în orice alt joc. Aduci arma, aduci resursele, ții apăsat pe buton și gata.

Și că veni vorba de arme, vreau să vorbesc despre sistemul de lupte deoarece este cel mai fluid și satisfăcător pe care l-am văzut în ultima vreme. Pe lângă arcul deja emblematic din Horizon Zero Dawn și săgețile acestuia, Aloy se va folosi destul de mult și de abilitățile de lupta mano-a-mano, ori mai de grabă, bâto-a-capo-metalico. Nici măcar armurile metalice de pe sălbăticiunile hi-tech nu stau în calea ta atunci când alegi o abordare mai agresivă, iar finalul unei lupte grele se va simți extrem de bine.

Armele pot fi obținute destul de ușor, la fel ca și upgrade-urile, iar aici revin la misiunile secundare. Acestea reprezintă sursa principală de arme rare, astfel devin un element important din progresia personajului de-a lungul jocului. Nu pot spune că varietatea este foarte mare; ai arcuri, nșpe mii de tipuri de săgeți, câteva arme melee și din când în când, o armă retezată de pe o mașinărie poate fi folosită în avantajul tău. Însă toate astea se combină numai bine cu fluiditatea luptelor. Sistemele sunt ușor de învățat, cu armele te adaptezi repede și pe măsură ce înveți să le foloseșți și să le combini între ele, te poți concentra mai mult pe adversari, fără să-ți fie teamă că nu ești pregătit să-i înfrunți.

Iar ăștia din urmă sunt extrem de bine conturați. La fel ca în cazul lui Horizon Zero Dawn, mașinăriile sălbatice au puncte slabe pe care le poți folosi pentru a căpăta un avantaj în luptă. Varietatea de opțiuni este bine-venită, mai ales că îți oferă libertate atunci când vine vorba de modul în care ții piept arătărilor. Poți alege o abordare stealth și să eviți conflictul pe cât posibil, ori poți trece ca Ștefan cel Mare prin turci și să lași in urma ta un câmp plin de resturi de sălbăticiuni mecanice.

Sistemul de luptă din Horizon Forbidden West este visul oricărui game dev serios, iar modul în care Guerilla l-a implementat aici este impresionant. Fiecare lupta se simte ca un boss fight, fără să devină inutil de dificilă. Și cu toate astea m-a ținut în priză cum n-a mai făcut-o niciun joc lansat în ultimii câțiva ani. Iar luptele cu adevărat importante îți vor oferi momente epice pe care cu greu le vei mai retrăi în alte titluri. Asta este posibil și cu ajutorul lui DualSense, care oferă un feedback tactil mult mai precis. Se vede clar timpul investit de echipă într-unul dintre cele mai importante aspecte ale lui PlayStation 5 și mă bucur să văd că nu este trecut cu vederea.

Există însă și părți mai puțin bune, iar libertatea de mișcare din timpul luptelor nu se traduce 1 la 1 cu cea din timpul elementelor de free roam. Chiar dacă acum ai un sistem de cățărare ceva mai libertin, nu se simte cum trebuie, iar când jocuri precum Assassin’s Creed o fac atât de bine încă de prin 2006, mă face să cred că a fost o parte trecută cu vederea pe la început, care a fost adăugată ceva mai târziu.

Și un lucru pe care trebuie să-l scot în evidență este complexitatea jocului. Horizon Forbidden West nu este chiar pentru oricine, iar dacă ceea ce cauți este o experiență de joc lejeră, în care să nu trebuiască să ții cont de prea multe chestii și să omori mindless orice îți iese în cale… păăăi, nu prea este pentru tine. Începând de la varietatea de arme și modul în care fiecare adversar are anumite slăbiciuni, până la skill tree-ul impresionant de stufos, tot ce ține de progresia personajului în Forbidden West va speria gamerii casual și va fi un deliciu pentru hardcoriștii genului RPG.

Horizon Forbidden West scoate untul din PlayStation 5

Nici nu știți de când aștept lansările unor jocuri cu adevărat serioase care să scoată din PlayStation 5 tot ce are acesta de oferit. Iar Horizon Forbidden West reușește asta cu brio. Jocul are două moduri de funcționare pe care probabil le-ați intuit: avem modul 4K30FPS care oferă cel mai mare nivel de detaliu și a reușit să mă facă să-mi închid gura critică fără drept de apel și un mod Performance care oferă circa tot ce ai nevoie în materie de gaming modern; adică un balans perfect între rezoluție, nivelul detaliilor și performanță.

Acesta din urmă a fost modul pe care l-am ales, iar de-a lungul sesiunilor de joacă nu am observat sughițuri sau probleme majore. Mai dai de un bug ici-colo, însă nimic care să știrbească din experiența de joc. Un lucru pe care nu am apucat să-l testez, dar despre care m-am documentat, este modul în care jocul funcționează pe generația veche de console. Știu că nu toată lumea are un PS5, astfel o să fiți fericiți să aflați că Horizon Forbidden West arată și se simte bine chiar și pe primele modele de PlayStation 4, iar posesorii de Pro vor fi cu adevărat răsfățați de calitatea graficii, care se apropie de nivelul de fidelitate oferit de modul Performance de pe PlayStation 5.

Iar aici este momentul în care las de-o parte orice afinitate vis-a-vis de PC și mă înclin în fața celor de la Guerilla Games. Horizon Forbidden West este, fără doar și poate, cel mai frumos joc pe care l-am jucat vreodată. Totul este îmbinat aproape la perfecție, de la coloritul vibrant până la design-ul personajelor și al mașinăriilor. Lumea se prezintă foarte bine, totul arată extrem de curat și clar, nivelul de detaliu este cu adevărat next-gen, iar lip-sync-ul a reușit să-mi atragă atenția și mi-a permis să citesc pe buzele personajelor.

Dar frumusețea lui Forbidden West stă în mare parte în creaturile pe care le înfrunți. Acestea au fost construite foarte atent și momentele rare în care le poți urmări îndeaproape te vor face să te oprești din orice faci și să apreciezi munca depusă de echipa de dezvoltare. Același lucru este valabil și pentru cinematice, care se vede că au avut parte de ceva mai multă atenție și completează perfect o rețetă de nota 10 în departamentul de grafică.

Și unde Dumnezeu dă, nu prea se oprește, astfel departamentul audio stă la fel de bine. Fiecare arătare sună diferit, actorii vocali sunt la înălțime, muzica este antrenantă și te ține în priză, dar în același timp îți poate induce o stare de tristețe în momentele mai sentimentale ale poveștii. Per total, sunetul este foarte bine mapat, astfel poți identifica cu ușurință sursa acestuia. Un lucru care mi-a plăcut și la Returnal și-l văd și aici, este modul în care ploaia nu doar că se simte prin intermediul lui DualSense, dar se aude clar, oferind în acest fel o experiență next-gen, în care componenta audio-vizuală a jocului se îmbină cu input-ul modern și extrem de precis.

Un sequel care face jocul original să pălească în comparație

Pentru mulți ani, am crezut că sequel mai bun decât Half-Life 2 nu există, însă Horizon Forbidden West reușește să îmi schimbe părerea. Nu doar că servește drept continuare directă, dar evoluția tehnologică le-a permis dezvoltatorilor să ofere o experiență vizuală care să ne facă să accesăm imediat amintirile primului joc. Iar asta a cântărit masiv pentru mine, mai ales că îmi place o continuare bună care reușește să îmbunătățească rețeta de succes din spatele originalului.

În plus, este primul joc AAA pe care pun mâna în ceva timp și nu simt nevoia să zic că este neterminat. Guerilla Games a livrat un Horizon Forbidden West în formă finală, care nu doar că arată și sună fenomenal, nu doar că oferă o poveste interesantă și un gameplay de nota 10, dar mai și rulează bine pe toate platformele pe care este lansat. Un diamant mult prea strălucitor pentru piața plină de mizerii prin care înotam zilnic și un titlu de referință pentru orice fan PlayStation. Nu, n-am nici cea mai mică idee dacă și când vine pe PC, dar dacă voiai un motiv bun să-ți cumperi un PlayStation 5, ăsta este unul dintre ele. Din partea mea, Horizon Forbidden West primește nota 10 și sunt curios dacă 2022 va găzdui o lansare mai bună de atât.

SURSĂ ARTICOL