iPad Air 5th Gen – Himera cu corp de tabletă și procesor de laptop (review)
În punctul ăsta am senzația că tabletele au existat mereu și într-o formă sau alta am fost înconjurat de ele. Dar cum nici telefoanele nu mă (mai) pasionează ca pe vremuri, am ratat trenul ăsta. Bine, până am ajuns la Zona și am văzut armata de iPad-uri pe care o are Dan pe aici: mari, mici, albe, negre, subțiri, groase. Meam, acum realizez cum sună asta… lăsând prostiile de-o parte, pot spune că am înțeles ce sens au pe aici.
Vreo două erau p-aici dinaintea mea. Astea sunt ceva mai vechi și în afară de jocurile fetelor lui Dan, nu fac mare lucru. Pe lângă astea, acum ceva timp mi s-a părut mie că a mai apărut una care seamănă cu iPhone 12 la design. Știți voi, margini groase, arătoase, metalice, d-alea d-alea. P-asta am înțeles c-o folosește Dan ca să vadă filme și seriale, adică e un mic cinematograf de cărat în ghiozdan. Și cred, dar nu sunt sigur, că astea ar fi toate de prin birou.
Însă nu le văd doar pe aici: un prieten este designer și folosește un iPad Pro pe post de tabletă grafică, când mă duc acasă la ai mei, mereu zace un iPad pe masă pe care îl folosește tata pentru browsing, YouTube și telecomandă pentru televizor. Și cu toate astea, nu m-a tentat niciodată să pun gheara pe una ca să văd și eu ce e atât de șmecher… dar dacă ați citit titlul v-ați prins deja că am cedat. Bine, am avut și motiv. Eu sunt Marinake, dar și p-asta cred c-o știați deja, iar astăzi vorbim despre noul iPad Air.
Tabletă sau laptop?
Ok, haideți să vă zic ce m-a convins să testez noul iPad Air. Nu a fost diagonala de 11”, cu siguranță n-a fost nici iOS-ul ce rulează pe el și clar nu m-a dat pe spate rata de refresh de numai 60Hz. Singurul motiv real pentru care am simțit nevoia să pun mâna pe ghidușia asta a fost hardware-ul. Sunt un fan nedeclarat al procesoarelor Apple; tztztz, mi-a scăpat asta!
Da mă, îmi plac procesoarele ARM de pe noile laptopuri și sisteme de la Apple. Îmi place competiția sănătoasă și faptul că reușesc să scuture puțin Intel-urile și AMD-urile de care tot vorbesc zi de zi. Și o fac într-un mod foarte elegant, cu un sistem de operare proprietar și bine optimizat, cu un consum foarte mic și o cantitate infimă de căldură disipată. Iar dacă asta nu este de apreciat, atunci n-aveți decât să rămâneți în bula voastră în care Intel sau AMD sunt niște zeități de neatins și în afară de astea două nu mai există nimic pe lume.
Când am văzut că nebunii ăștia de la Apple au luat excelentul M1 și l-au înghesuit în body-ul discret al noului iPad Air am știut că trebuie să testez asta. Nu de alta, dar s-ar prea putea să fi descoperit combinația secretă care să facă din tabletă mai mult decât o prostie de accesoriu pe care te uiți la porno și rețete de eclere.
Mi-am lăsat așteptările acasă, mai ales că nici nu prea știam ce voi descoperi și în acest review o să vorbim pe larg despre tableta asta. Și o voi face din poziția unui necunoscător, care a petrecut în ultimii 10 ani, undeva la vreo două ore pe o tabletă. Un newbie care în ultimul weekend a lăsat nebunia jos din mâna doar la dus și când nu ajungea la încărcător. Așa că să-mi fie cu iertare dacă am ratat chestii evidente, sau dacă sunt fascinat de lucruri cu care voi oți fi obișnuiți, dar ayaye.
Design și construcție
O să dau din casă și o să recunosc faptul că am citit vreo două-trei recenzii pentru tableta asta înainte să m-apuc s-o scriu și eu p-amea. Știți vorba aia: better safe than sorry. Și atunci am înțeles ce cârnați toxici pot fi unii redactori, care s-au plâns că vezi Doamne, noul iPad Air este construit prost, scârțâie când îl îndoi și simți bateria prin carcasă.
Am luat drăcovenia, am întors-o pe toate părțile, am tras de ea, am apăsat-o, am îndoit-o, doar ea știe prin ce a trecut. Dar am ajuns la o concluzie: băieții ăștia de care v-am spus mai devreme trebuie să-și facă controlul la căpuț . Cum mă să te plângi că scârțâie tabletă când o îndoi ? Adică , nu au primit notificarea că există Galaxy Z Fold și alte drăcovenii “îndoibile” care culmea, au fost construite așa ?! Adică da mă , scoate săraca ceva sunet dacă tragi ca boul de ea, dar nimic de speriat. Și atâta timp cât o folosești pe post de tabletă , nu jucărie anti-stres, credeți – mă pe cuvânt : nu o să aveți o problemă cu ea.
Sunt fan al design-ului ales de Apple aici. Carcasa este construită din ceea ce pare a fi aluminiu, iar finisajele sunt on-point. Marginile sunt super arătoase, iar pe noul iPad Air sunt parte din body. În combinație cu finisajele extrem de atent realizate, creează o senzație foarte bună la atingere. Iar când ai o tabletă și o ții toată ziua bună-ziua în mână, este un factor important de luat în considerare.
Butoanele sunt și ele foarte bine integrate în construcția tabletei. Cele de volum sunt ușor de apăsat și direcția acestora se schimbă odată cu orientarea ecranului. Dacă folosești tableta în mod portrait, sus e sus, jos e jos. Dacă o răstorni în modul landscape, în funcție de orientare, butoanele vor controla volumul natural. Adică nu trebuie să apeși pe butonul din dreapta ca să scazi volumul. Asta ține și de integrarea software, dar este bine de știut că Apple a făcut butoanele programabile.
Și dacă tot suntem la capitolul despre chestii de apăsat, mai avem butonul de power care dublează ca și cititor de amprente pentru funcția Touch ID. Aici nu am mare lucru de spus în afară de faptul că este un buton destul de calitativ, iar senzorul răspunde rapid la comenzi, astfel nu vei pierde milisecunde prețioase deblocând tableta. Alături de butonul de power, marginea superioară adăpostește și două difuzoare. Iar pentru a păstra simetria, pe marginea inferioară avem alte două zone perforate pentru difuzoare și conectorul USB-C.
De-a stânga și de-a dreapta tabletei avem o margine goală, iar cealalta este populată de butoanele de volum și magnetul care ține în loc pixul. Dar haideți să întoarcem drăcovenia pe spate, unde găsim modulul de cameră, un logo Apple și inscripțiile aferente și așa numitul “Smart Connector” care îți permite să conectezi accesorii precum huse cu tastatură.
Ecran
Am văzut ce ascunde tableta pe laterale și pe spate, așa că a venit momentul s-o întoarcem cu fața-n sus și s-o vedem la față… ecran… whatever. Ecranul are o diagonală de 10.9”, dar de dragul comodității o să-l rotunjesc eu la 11” ca să mai economisesc cuvinte. Dimensiunea asta mi se pare destul de echilibrată. Este destul de mare încât să nu poată fi înlocuită de un telefon, dar destul de mică încât să nu poți compara tableta cu un laptop. Iar asta plasează iPad Air într-o poziție foarte bună, fix la granița dintre mare și mic. O zonă gri care nu avea un reprezentant de seamă; până acum.
Ecranul în sine este un panou Liquid Retina care se bucură de tehnologia True Tone, oferă acoperire mare a spectrului de culoare DCI-P3 care este un standard în industria cinematografică și are un finisaj care previne reflexiile.
Ca să traduc toate denumirile astea pompoase în limbajul utilizatorului de rând, înseamnă că ecranu’ ăsta chiar se vede al naibii de bine. Luminozitatea este destul de mare încât să nu ai probleme în utilizare nici în timpul zilei și chiar dacă mai încasează reflexii, comparativ cu alte dispozitive pe care le-am folosit de-a lungul timpului, se descurcă foarte bine în condiții de lumină puternică.
Culorile sunt foarte curate și echilibrate, nu sunt supra-expuse și nici nu se duc în extrema Bacoviană. Este o plăcere să te uiți la ecranul noului iPad Air și comparat side-by-side cu monitorul meu de-acasă care are un panou IPS destul de performant, mi-a fost greu să găsesc cine știe ce diferențe. Iar ăsta este mare lucru, în condițiile în care monitorul cu pricina se apropie de costul unei tablete cu totul.
Singurul lucru care nu mi-a plăcut la ecranul lui iPad Air 2022 a fost rata de refresh de numai 60Hz. Ecranele mai rapide cu tehnologia ProMotion sunt rezervate pentru modelele Pro. În cazul ecranului de față, neajunsul ăsta este ceva mai ușor de acceptat grație timpului de răspuns foarte mic. Cum ai pus mâna pe ecran, acesta va reacționa cu ține, iar asta rezultă într-o experiență de utilizare fluidă, chiar și pentru 60Hz.
O tabletă extrem de versatilă
Vrei să vezi un film, să asculți o piesă, să mergi la cursuri online ori să te joci? Limita este imaginația ta, pentru că nebunia asta de tabletă le cam face pe toate și le face ok. Ecranul este bun, iar difuzoarele se ridică la nivelul acestuia; oferă un sound-stage destul de mare, mai ales când ții cont de format și incinta pe care o au la dispoziție. Același lucru este valabil și pentru volum, iar ansamblul de difuzoare este destul de puternic cât să umple o cameră mică.
Noul iPad Air are și două camere foto; faptul că există cred că este cel mai important lucru aici. Calitatea acestora este… meh. Cea de pe spate este bună în lipsă de altceva, iar cea frontală este decentă; pentru o cameră frontală.
O vei putea folosi pentru apeluri video și conferințe, mai ales că vine și cu tehnologia Center Stage și un senzor ultra-wide de 12MP. Asta înseamnă că vei fi mereu în centrul cadrului, indiferent de câți paraziți vor invada spațiul în care te afli. Mi-a încăput moaca, iar pe lângă mine s-au strecurat Carol și Matei, noul nostru intern. Momentan îl ținem sub cheie, dar dacă se descurcă bine o să-l vedeți mai des pe aici.
Cu toate astea, iPad Air 2022 s-a dovedit o tabletă extrem de versatilă. Să fiu sincer, nu excelează la nimic. Este basic, însă nici nu are neajunsuri deranjante. Ecran bun, nu fenomenal; camere (chiar două la număr) destul de ok; difuzoare puternice și clare. Iar sistemul de operare integrează toate astea destul de bine. Nu pot spune că sunt mare fan al iOS-ului, mai ales că sunt obișnuit cu Windows. Iar când tableta asta s-a apropiat periculos de mult de performanța unui laptop, m-așteptam să pot face anumite chestii pe ea. Dar asta este o preferință personală și nu schimbă faptul că este un performer foarte bun.
Apple M1 pe o tabletă accesibilă? Cum adică?!
Iac-am ajuns la partea mea preferată; motivul pentru care elitistu’ din mine și-a plecat privirea critică la 11” de tabletă: Apple M1. Procesorul creat in-house de producătorul american și-a dovedit eficiența și puterea atunci când a fost introdus pe MacBook-uri și de atunci a reușit să fascineze o mulțime de oameni. Și pe bună dreptate; este un procesor ARM care oferă performanță comparabilă cu anumite modele desktop. N-ai cum să nu fii măcar curios de ce poate să facă. Și acum că Apple a decis să-l înghesuie în cea mai ieftină tabletă din portofoliul său, pare cumva prea bine ca să fie real. Și totuși, iat-o la mine-n brațe; splendoare-n iarbă, nu alta! Dar hai c-am pupat-o în USB prea mult, așa că luați d-aici niște grafice.
Dacă rezultatele astea nu vă spun mare lucru, lăsați-mă să vă explic. Am luat ca termen de comparație trei alte chipset-uri mobile de la Qualcomm, Samsung și MediaTek. Procesoare pe care ai o șansă bună sa le găsești în tablete high-end cu Android. În Geekbench 5, nici măcar unul nu a avut o șansă în fața lui Apple M1.
Snapdragon 888 și 8 Gen 1 obțin rezultate similare, cu circa 1.100-1.200 de puncte în single-core și vreo 3.700-3.800 în multi-core, în funcție de implementare. Același lucru este valabil și pentru Exynos 2200-le de la Samsung, care e în zona lui 888. Ceva mai sus avem MediaTek Dimensity 9000 care spală pe jos cu toate de până acum, obținând aproape 1.300 de puncte în single-core și 4.400 în multi-core. Dar M1 este din cu totul altă ligă, cu ale sale 1.726 de puncte în testul single-core și 7.296 în multi-core. Stai să repet: 7 2 9 6. Adică pune la respect tot, inclusiv A15 Bionic-ul care scoate tot pe acolo în single-core și se apropie de 5.000 în multi-core.
În AnTuTu Benchmark, singurele produse Apple care obțin scoruri mai bune decât iPad Air 5 sunt iPad Pro 5-urile care folosesc tot M1. Aici, Air 5-ul obține 1.060.498 de puncte. Aceeași poveste este valabilă și în 3DMark Wild Life Extreme, unde am obținut 4778 de puncte. Și la fel ca în AnTuTu, singurele dispozitive care bat Air 5-ul sunt iPad Pro-urile din 2021.
Gaming pe iPad Air 5
Și auzi la Dan, cică-s gamer de meserie, așa că nu primesc drăcovenie care poate rula jocuri fără să pierd câteva ore făcând asta. Așa că era destul de evident că mă voi juca pe iPad Air 5, mai ales că e a naibii de puternică. Eu am venit cu cardul, Apple a venit cu Arcade-ul și am descărcat vreo câteva jocuri. De la porcărioare simple ca Fruit Ninja și Angry Birds Reloaded, până la jocuri ceva mai demanding precum NBA 2K22 și Sonic Racing, nu cred că există joc în oferta Apple Arcade care să nu ruleze flawless pe tableta asta, iar un controller de PlayStation 4 mai târziu mi-am dat seama că trebuie să mai și scriu review-ul, nu doar să mă joc.
Dar nu am lăsat-o așa: am la îndemână un cont de GeForce Now cu abonament RTX 3080 pe el, controller-ul era deja conectat, de ce nu?! Stupoare, nu există aplicație. Dar un tutorial de la NVIDIA mai încolo și m-am trezit cu iconița pe ecranul principal și contul conectat. Serviciul de game streaming mi-a permis să joc Far Cry 6, Cyberpunk 2077 și Riders Republic la setări maxime pe iPad Air 5. Deci dacă ești gamer și vrei să te bucuri și de ceva titluri serioase, nu jocuri de telefon, ai o variantă extrem de bună.
Ba chiar mai bine de atât, poți conecta mouse și tastatură. Fie că o faci prin dongle-ul USB, fie prin Bluetooth, nu am avut probleme cu nimic din ce am testat. Am conectat o tastatură Logitech wireless și un mouse MX Master 3, iar ambele au funcționat out-of-the-box. Acum e vorba și de suport, care e limitat, dar în unele jocuri vei putea folosi inclusiv mouse-ul și tastatura. Dar pentru a evita orice fel de problemă, un controller conectat prin Bluetooth este cea mai bună variantă pe care o ai.
Accesoriile Next One sunt o alternativă bună pentru soluțiile oficiale
Dar dacă tot am ajuns la subiectul ăsta, viața în ecosistemul creat de Apple are avantaje și dezavantaje, iar dacă a existat vreodată ceva care mi-a tăiat elanul a fost cu siguranță costul accesoriilor. Da, da, știu dragi fani Apple, alea originale sunt „the real deal” dar poate că pe mine nu mă interesează neapărat cine-și trântește logo-ul pe husa mea atâta timp cât își face treaba. Dacă gândești ca mine, poți arunca un ochi și către Next One; un producător de accesorii 3rd party, ale cărui produse le găsim la iStyle.
Pentru review-ul de astăzi, am primit alături de iPad Air-ul din dotare și o colecție de accesorii: o husă, o folie anti-amprente și reflexii cu textură de hârtie și un creion pentru desenat. Husa este de tip book cover și servește și ca suport pentru tabletă atunci când vreau să desenez sau să mă uit la un video. Aceasta acoperă marginile tabletei și o protejează 360 de grade, astfel mi se pare o soluție ceva mai sigură. Bine, poate că nu arată la fel de bine și nu îți mai oferă vedere directă la finisajele superbe ale tabletei, dar dacă ești ca mine și mâna ta dreaptă servește că cea de-a doua stângă, puțină precauție nu strică.
Husă era deja mandatory și nici nu mă gândeam să țin tableta fără, dar un accesoriu de care nu știam că am nevoie până când nu am pus mâna pe el a fost pixul. Navigarea devine mai ușoară și îți deschide posibilități pe zona de creație. Vrei să desenezi? Deschizi o aplicație, pornești pixul printr-un double-tap pe fundul acestuia și scoți Rembrandt-ul din tine. Iar cu folia asta cu textură de hârtie, m-am simțit iarăși ca în liceu, pe vremea când ghiozdanul meu era un tub de arhitectură în care aveam o foaie 50×70, o riglă, două creioane și-o doză de bere. Vremuri tată, vremuri.
Prețurile pentru aceste accesorii nici măcar nu se apropie de cele de la Apple, astfel pentru întregul pachet pe care l-am avut aici va trebui să scoți din buzunar vreo 700 de lei; adică cât ai da pe un singur Apple Pencil 2. Iar în suma asta ai protecție pentru tabletă, pentru ecran și un pix foarte îndemănos. Hai c-am mai furat și eu un cuvânt de la Dan.
Concluzie
A trecut ceva timp de când am început să scriu , ha? Cam așa a fost și experiența mea cu noul iPad Air 5. Adică am început încet, de la ideea că nu este nimic mai mult decât un iPhone mai mare. Dar pe măsură ce am pus-o la treabă, am văzut că nu cedează. Ba chiar mă încuraja să-i dau forjă. Și ce credeam că va fi o după-amiază de testare s-a transformat într-un telefon către nenea Apple în care îl rugam să îmi lase jucăria asta ceva mai mult timp pentru că e o șansă bună s-o și cumpăr odată ce-s gata cu ea.
Și ajungem la spinul din coaste: prețul. Pentru că vedeți voi, costă. Și costă destul, mai ales când începi să numeri și accesoriile aferente. Tableta în sine nu este o scumpete; pleacă de la 3.400 de lei pentru versiunea cu 64GB stocare fără slot de cartelă SIM și urcă pe măsură ce adaugi suportul 5G și stocare extinsă. Dar adevărata problemă este prețul accesoriilor fără de care nu vei avea experiența super plăcută pe care am avut-o eu.
O husă cu tastatură și touchpad de la Apple costă undeva la 1.600 de lei pentru modelul ăsta, mai pui la socoteală și un Apple Pencil 2 care e și el vreo 700 de lei și totalul ajunge deja la 5.700 de lei pentru versiunea cea mai cheală a tabletei. Și la banii ăștia, să-mi fie cu iertare Apple, dar prefer să salvez niște bani și să iau un MacBook Air cu M1 sub capotă. Ori chiar mai bine, să păstrez ăia 1.100 de euro și să mă fericesc cu alte dispozitive care în realitate, îmi oferă mai mult decât o tabletă.
Iar fără accesorii, tableta merge la fel de bine, dar nivelul de comoditate nu mai este același. Dispare tastatura care e super utilă pentru unul ca mine, fără touchpad te descurci că ai degete în dotare, însă tot îți trebuie un suport ceva. Vrei să conectezi chestii pe USB? No problem, are Type-C. Dar tre’ să decartezi încă vreo 500 de lei pentru cel mai amărât hub USB și dacă îți adaugi într-un coș tot ce-ți trebuie, ajungi cam la prețul unui MacBook Pro, tot cu M1. Iar asta face din iPad Air 5 un produs mega-țâțos, dar mega-scump.
- Performanță mult peste orice alternativă a competiției;
- Design extrem de curat și plăcut la atingere;
- Preț bun pentru o tabletă atât de puternică.
- Preț mare când iei în considerare și accesoriile;
- Ecranul putea fi măcar de 90Hz.