Ce trebuie să știi despre chisturile ovariene: cauze, tipuri, tratament
Chisturile ovariene sunt niște săculeți cu lichid aflați la nivelul ovarelor. Femeile au câte două ovare care, în mod normal, au dimensiunea și forma unei migdale și sunt localizate de o parte și de alta a uterului.
În ovare se dezvoltă și se maturizează, în fiecare lună, o serie de ouă (ovocite), care se eliberează în cursul ciclului menstrual în toată perioada fertilă a femeii. Ovocitele se formează în mici spații cu lichid care poartă numele de foliculi. Atunci când un folicul crește mai mare de 2 centimetri, el devine chist ovarian., scrie doc.ro.
Majoritatea femeilor dezvoltă chisturi ovariene în cursul vieții. Cele mai multe chisturi ovariene nu produc disconfort și sunt inofensive și, totodată, cele mai multe dintre ele dispar fără tratament în decurs de câteva luni. Există, însă, și chisturi ovariene – în special cele care se rup – care pot produce o simptomatologie semnificativă. Cea mai bună cale de a te menține sănătoasă este să cunoști simptomele care pot semnala o problemă serioasă și să mergi periodic la un control ginecologic.
Tipuri de chisturi ovariene
Există mai multe tipuri de chisturi ovariene, iar fiecare tip vine cu o serie de caracteristici specifice. Cele mai des întâlnite tipuri de chisturi ovariene sunt: chistul funcțional (simplu), chistul endometriozic (endometriom) și chistul dermoid (teratom).
Chisturile funcționale
Chisturile funcționale, sau chisturile simple, sunt cele mai puțin problematice chisturi ovariene. Acestea reprezintă o reacție normală a organismului în preajma ciclului menstrual și, de regulă, dispar de la sine, fără necesitatea unui tratament. Majoritatea femeilor vor avea, la un moment dat în viață, chisturi funcționale, dar adesea acestea trec neobservate pentru că se retrag spontan. Există două tipuri de chisturi funcționale, și anume chisturi foliculare și chisturi de corp luteal.
Chisturile foliculare
Chisturile foliculare sunt cele mai des întâlnite tipuri de chisturi. Acestea apar ca urmare a supradezvoltării foliculului și umplerea acestuia cu lichid. Chisturile foliculare nu sunt problematice și, de cele mai multe ori, se retrag de la sine.
Chisturile de corp luteal
Chisturile de corp luteal sunt mai puțin frecvente și apar, de obicei, în țesutul rămas în urma ovulației, numit și corp galben. Și acest tip de chisturi se pot retrage de la sine, în mod spontant, dar există și cazuri în care, atunci când se rup, pot cauza hemoragie internă și dureri semnificative.
Chisturile patologice
Chisturile patologice înglobează toate formele mai problematice ale chisturilor ovariene. Există 3 tipuri de chisturi patologice, și anume chisturile dermoide, chistadenoamele și chisturile endometriozice. Complicația ovarelor polichistice intră, de asemenea, în spectrul chisturilor patologice.
Chisturile dermoide
Chisturile dermoide apar frecvent la femeile cu vârste până în 30 de ani și se caracterizează prin faptul că pot cuprinde componente solide, de exemplu țesut epitelial sau păr. Chisturile dermoide necesită tratament, cel mai des este nevoie de intervenție chirurgicală, și nu se retrag de la sine.
Chistadenoamele
Chistadenoamele se caracterizează printr-un proces de formare ușor inedit, și anume din țesutul de la exteriorul ovarului. Chistadenoamele sunt, de obicei, mari în dimensiune și diferă prin conținut, așadar există chistadenoame cu conținut lichidian sau mucinos. Chistadenoamele apar cel mai des la femeile cu vârste de peste 40 de ani și necesită intervenție chirurgicală.
Chisturile endometriozice
Chisturile endometriozice poartă această denumire deoarece sunt alcătuite din țesut endometrial, ajungând să invadeze ovarul. Chisturile endometriozice sunt condiționare de modificările hormonale care apar la ciclul menstrual, așa încât pot căpăta o culoare maronie din cauza faptului că se umplu cu sânge menstrual. Acest tip de chisturi sunt adesea asimptomatice, dar pot fi, uneori, dureroase pe parcursul menstruației sau în timpul actului sexual.
Cauze și factori de risc ai chisturi ovariene
Majoritatea chisturilor ovariene se dezvoltă în cadrul unor cicluluri menstruale normale (chisturile funcționale) și, de regulă, sunt inofensive, nu produc dureri și cel mai frecvent dispar de la sine în următoarele 2-3 cicluri menstruale.
Chisturile ovariene problematice apar, de regulă, pe fondul vârstei. Așadar, chisturile de mici dimensiuni apar în mod frecvent la fetițele care nu au ajuns la vârsta pubertății și, de cele mai multe ori, se retrag fără probleme. Uneori, chisturile de dimensiuni mai mari pot indica pubertarea precoce. La adolescente și tinere adulte, care au ciclu menstrual, chisturile functionale sunt, de asemenea, destul de frecvente, iar în majoritatea cazurilor, nu prezintă complicații.
În ceea ce privește femeile adulte și/sau premenopauzice, chisturile ovariene pot apărea ca urmare a unor afecțiuni sau factori de risc, cum ar fi endometrioza, afecțiune ce presupune migrarea endometrului în afara uterului, mai precis, la nivelul ovarelor, intestinelor, trompelor uterine, etc. Alți factori de risc ce pot dicta apariția chisturilor ovariene, indiferent de vârstă, includ tulburările hormonale (cel mai frecvente sunt la pubertate și premenopauză), infecțiile pelviene (în special cele critice), sarcina sau istoricul familial de chisturi ovariene.
Complicații chisturi ovariene
Unele chisturi ovariene nu produc simptome, ci sunt descoperite întâmplător în cursul unui examen genital. Chisturile ovariene care se dezvoltă în menopauză pot fi maligne (canceroase), de aceea este important că pacienta să meargă la medic, pentru controale ginecologice regulate.
Complicațiile chisturilor ovariene nu sunt frecvente, dar ele pot fi:
• Torsiunea ovariană – unde chisturile voluminoase pot deplasa ovarul din poziția să normală. Aceste chisturi predispun la torsiuni dureroase de ovare. Este cazul chisturilor dermoide și chistadenoamelor.
• Ruptura de chist – atunci când un chist ovarian se rupe și produce durere severă și hemoragie internă.
Sindromul ovarelor polichistice
Acest sindrom apare de regulă la femeile care nu au ovulație regulată, ceea ce va duce la formarea unor chisturi multiple. La sindromul ovarelor polichistice, ovarele se măresc și se inflamează, adesea, din cauza acumulării de chisturi sub capsula ovariană, care devine mai groasă. Sindromul ovarelor polichistice poate impune probleme în sarcină (creșterea dificultății de a rămâne însărcinată) și este asociat cu anumite tulburări hormonale.
Semne și simptome chisturi ovariene
Majoritatea chisturilor ovariene nu cauzează simptome și dispar fără tratament. Un chist ovarian voluminos poate cauza disconfort sau durere abdominală ori pelvină. Dacă un chist ovarian voluminos comprimă vezica urinară, apare senzația de urinare frecventă, deoarece se reduce capacitatea vezicii.
Semnele și simptomele chisturilor ovariene, dacă sunt prezente, pot include:
• durere pelvină – o durere surdă care poate iradia în spate sau coapse
• durere pelvină înainte de apariția menstruației sau înainte de terminarea ei
• durere pelvină în cursul contactului sexual (dispareunie)
• durere abdominală
• greață, vărsături sau tensiune în sâni
• senzație de abdomen plin sau greu
• micțiuni frecvente sau dificultate în golirea completă a vezicii urinare
Când să te prezinți urgent la medic
Este recomandat să te prezinți imediat la medic, dacă ai:
• durere pelvină sau abdominală bruscă și severă
• durere pelvină sau abdominală însoțită de febră sau vărsături
• frisoane, amețeli
Cum se pune diagnosticul de chisturi ovariene?
În cazul suspiciunii de chist ovarian medicul va recomanda, de obicei, o serie de investigații suplimentare pentru a putea determina tipul chistului și stabili un tratament adecvat. Așadar, înaintea stabilirea diagnosticului și a unui tratament corespunzător, medicul va trebui să aibă informații legate de:
mărimea chistului
compoziția chistului (lichidă, solidă)
alte particularități relevante (cum sunt cele în cazul chistului dermoid)
istoricul medical
Chisturile lichide nu sunt, de regulă, canceroase. Cele solide sau mixte (fluid și solid) necesită investigații suplimentare pentru cancer. Pentru a identifica tipul unui chist, medicul poate recomanda următoarele teste sau proceduri:
Test de sarcină
Un test pozitiv sugerează un chist functional.
Ecografie pelvină
Poate oferi detalii legate de uter și ovare, poate confirma prezența unui chist, identifica localizarea lui, precum și compoziția)
Examen laparoscopic
Cu ajutorul laparoscopului, un instrument subțire introdus în cavitatea abdominală, medicul poate vizualiza direct ovarele și îndepărta chistul ovarian. Aceasta este o intervenție chirurgicală care necesită anestezie.
Test de sânge CA 125
La femeile cu cancer ovarian, antigenul pentru cancer numit CA 125 este de multe ori crescut. Acest test este recomandat în cazul în care chistul ovarian are compoziție parțial solidă și/sau pacienta prezintă risc crescut pentru cancer ovarian. De precizat este faptul că valorile CA 125 pot fi crescute și în afecțiuni necanceroase, cum ar fi fibromul uterin, endometrioza sau boala inflamatorie pelvină.
Opțiuni de tratament pentru chistul ovarian
Tratamentul depinde de vârsta, tipul și mărimea chistului, și simptomatologia prezentă. În cele mai multe cazuri se recomandă, mai întâi, monitorizarea atentă a chisturilor. Acest process implică reexaminarea regulată, pentru a se observa evoluția chistului. Aceasta este conduita, indiferent de vârstă, atunci când nu există simptome, iar ecografia arată un chist mic lichidian. Se vor face controale și ecografii regulate, pentru a monitoriza evoluția chistului.
În alte situații, se poate imune nevoia de tratament medicamentos.
Tratament medicamentos
În ceea ce privește tratamentul medicamentos, principala opțiune constă în pastille anticoncepționale. Aceasta este o opțiune utilă pentru a reduce riscul de a dezvolta noi chisturi ovariene în viitor. În plus, anticoncepționalele oferă beneficiul de a reduce riscul de cancer ovarian, proporțional cu durata administrării pilulelor.
Tratament laparoscopic
Laparscopia operatorie este o intervenție minim invazivă care presupune eliminarea chistului ovarian prin intermediul unei incizii foarte mici la nivelul abdomenului. Întregul proces este vizualizat pe un monitor, care afișează imaginile redate de o cameră microscopică, ce este conectată la laparoscop, ustensilă folosită în operație. Intervenția este scurtă (în medie, 30 minute), și recuperarea rapidă (pacienta poate fi externată chiar de a doua zi). Intervenția laparoscopică este preferată celei chirurgicale clasice, atunci când este posibilă, deoarece complicațiile intraoperatorii sunt semnificativ reduse.
Intervenția chirurgicală
Dacă chistul ovarian este voluminos, nu are aspect de chist functional și evoluează în creștere, atunci medicul va opta pentru extirparea chirurgicală a chistului. De asemenea, dacă acesta este încă prezent, după 2-3 cicluri menstruale, și produce dureri sau alte simptome severe, operația se impune ca un pas necesar.
Unele chisturi pot fi extirpate fără a se compromite și ovarul – această intervenție se numește chistectomie. În alte situații, însă, se va recurge și la extirparea ovarului aferent, lăsând intact ovarul celălalt – această intervenție se numește ovarectomie.
Dacă un chist este malign (canceros), se va indica extirparea ambelor ovare și a trompelor uterine, plus extirparea uterului în totalitate. De asemenea, un chist ovarian dezvoltat în menopauză poate fi suspus unui tratament chirurgical.
Tratament naturist și remedii
În ceea ce privește remediile naturiste pentru chisturile ovariene, se poate consuma polen, în mod regulat, deoarece acesta protejează sănătatea sistemului reproducător și poate preveni formarea chisturilor. Ceaiul de coada șoricelului promovează un ciclu menstrual regulat și poate diminua congestia pelviană, datorită proprietăților puternic antiinflamatoare. Nu în ultimul rând, planta agnus castus, sau mielarea, este singurul remediu natural dovedit științific să acționeze în mod benefic asupra simptomelor sindromului premenstrual. Agnus castus reduce debitul hormonului stimulator folicular și poate preveni formarea de chisturi ovariene.