Ce trebuie să știe diabeticii care au peste 50 de ani?
Prevalența diabetului de tip 2 continuă să crească, iar adulții mai în vârstă cu diabet au un risc mai mare de a dezvolta un spectru de complicații macrovasculare și microvasculare, similar cu pacienții tineri cu diabet.
Sursă foto: Shutterstock
Persoanele mai în vârstă cu diabet au un risc mai mare de dizabilități funcționale și de boli geriatrice comune, care includ tulburări cognitive, depresie, incontinență urinară, căderi și dureri persistente. Astfel, e bine de reținut că gestionarea diabetului la pacienții mai vârstnici este diferit de cel al adulților mai tineri, mai ales că prioritățile și opțiunile de tratament pot să difere, scrie doc.ro.
Obiectivele tratamentului la diabeticii care au peste 50 de ani
Obiectivele generale ale modului în care boala este ținută sub control sunt similare cu cele ale pacienților tineri și includ atât controlul glicemiei, cât și controlul factorilor de risc. Experții spun că, la pacienții fragili, mai în vârstă, evitarea hipoglicemiei, a hipotensiunii arteriale și a interacțiunilor dintre medicamentele prescrise (din cauza polimedicației) reprezintă motive chiar mai mari de îngrijorare, comparativ cu situațiile pacienților cu diabet ceva mai tineri. În plus, controlul afecțiunilor existente este important la diabeticii de peste 50 de ani, deoarece aceste boli influențează modul în care diabetul este ținut în frâu.
Controlul glicemic este important
Hemoglobina glicată (Hb A1c) ar trebui să aibă valoarea mai mică de 7,5%, iar această valoare ar trebui luată în considerare de specialiști în cazul pacienților tratați cu medicamente. Pentru a atinge acest obiectiv, glicemia preprandială (înainte de masă) și glicemia pe nemâncate (dimineață) ar trebui să aibă valori cuprinse între 140 și 150 mg/dL.
La pacienții vârstnici, fragili, care sunt tratați cu medicamente și care au comorbidități medicale și funcționale, precum și la acei pacienți a căror speranță de viață este mai mică de 10 ani, aceste valori ar trebui să fie ceva mai mari. Glicemia pe nemâncate și glicemia preprandială ar trebui să fie cuprinsă între 160 și 170 mg/dL.
Hipoglicemia trebuie evitată
Vulnerabilitatea pe care o aduce cu sine hipoglicemia este substanțial crescută la adulții mai în vârstă cu diabet. Aceștia pot avea manifestări neuroglicopenice ale hipoglicemiei (amețeală, slăbiciune, delir, confunzie), comparativ cu manifestările adrenergice (trumur, transpirație), ceea ce ar putea avea drept rezultat recunoașterea cu întârziere a hipoglicemiei. Aceste simptome neuroglicopenice ar putea fi trecute cu vederea sau ar putea fi confundate cu alte boli neurologice, cum ar fi accidentul ischemic tranzitoriu.
Episoadele de hipoglicemie la diabeticii în vârstă ar putea crește, totodată, riscul de evenimente cardiovasculare adverse și de disfuncție autonomă cardiacă. Chiar și un episod nu foarte grav de hipoglicemie poate duce la rezultate nefericite la adulții mai în vârstă, cu o stare fragilă de sănătate. Un exemplu este că episoadele de amețeală sau de slăbiciune cresc riscul de căderi și de fractură, care ar putea duce la internare.
Riscul cardiovascular trebuie redus
Adulții peste 50 de ani cu diabet au un risc mare de a dezvolta un spectru similar de complicații macrovasculare, la fel ca pacienții cu diabet ceva mai tineri. Chiar și așa, riscul lor absolut de boli cardiovasculare este mult mai mare decât cel al adulților tineri. Atât diabetul, cât și vârsa mai înaintată sunt factori de risc majori pentru boala cardiacă coronariană și, prin urmare, nu este deloc surprinzător că bolile coronariene sunt cauza principală de deces în rândul diabeticilor mai vârstnici. Tocmai de aceea, pacientul de peste 50 de ani care are diabet ar trebui să discute cu medicul despre măsurile pe care le poate adopta pentru a reduce riscul de boli cardiovasculare.
La fel ca în cazul pacienților tineri care au diabet de tip 2, și la cei de peste 50 de ani, reducerea riscului cardiovascular ar trebui să se concentreze pe următoarele zone:
Renunțarea la fumat
Aceasta este o măsură importantă care ar trebui puternic încurajată de către medicul curant. Fumatul îngroașă arterele și crește și riscul de formare a cheagurilor de sânge, crescând astfel riscul de evenimente cardiovasculare majore, precum atacul de cord sau atacul vascular cerebral.
Tratamentul hipertensiunii arteriale
La pacienții care nu mai sunt atât de tineri, tratarea hipertensiunii este în mod clar benefică, inclusiv la cei foarte vârstnici, de peste 80 de ani.
Tratamentul dislipidemiei
Pentru cei mai în vârstă pacienți cu diabet, medicii recomandă folosirea unui medicament din clasa statinelor (cu excepția cazului în care statinele sunt contraindicate) pentru a reduce nivelul colesterolului.
Terapia cu aspirină
Valoarea terapiei zilnice cu aspirină la pacienții cu boală macrovasculară cunoscută este acceptată la scară largă; o meta-analiză făcută pe un număr mare de studii clinice a descoperit că beneficiul absolut al aspirinei a fost mai mare la persoanele de peste 65 de ani cu diabet sau cu tensiune diastolică mare.
Exerciții fizice
Mișcarea este benefică, pentru că ajută la menținerea funcției fizice, reduce riscul cardiac și îmbunătățește sensibilitatea la insulină în cazul pacienților cu diabet. La adulții mai în vârstă, exercițiile îmbunătățesc compoziția corpului și atenuează durerea din artrită, reduc căderile și depresia, cresc rezistența și echilibrul și îmbunătățesc calitatea vieții, cât și rata de supraviețuire.
Diabetul la pacienții peste 50 de ani și riscul de cancer pancreatic
Instalarea diabetului la pacienții de peste 50 de ani poate fi un semn precoce de cancer pancreatic, potrivit unor studii în domeniu. Cancerul de pancreas are o rată de supraviețuire pe 5 ani mai mică de 8%, de aceea este foarte important ca acest tip de cancer să fie depistat în stadiu incipient și tratat cum se cuvine.
Screeningul pentru cancerul de pancreas este recomandat diabeticilor de peste 50 de ani, deci e bine să discuți cu medicul tău despre riscul de cancer pancreatic dacă suferi de diabet. Printre simptomele cancerului pancreatic se numără durerea abdominală, scăderea în greutate și oboseala accentuată.
Statisticile arată că mai bine de 50% dintre pacienții depistați cu cancer pancreatic au fost diagnosticați cu diabet de tip 2 cu aproximativ 3 ani înainte de detectarea cancerului. Această descoperire i-a pus pe medici pe gânduri, făcându-i să suspecteze faptul că diabetul apărut în a doua parte a vieții ar putea fi un semn precoce al cancerului pancreatic la unii pacienți. Totuși, specialiștii ne liniștesc, accentuând faptul că instalarea diabetului după 50 de ani este frecventă, în timp ce cancerul pancreatic este o afecțiune destul de rară.