Review Marvel’s Avengers – Un dezastru superb!

Cum ar fi sa te trezesti intr-un vis? O utopie cu eroii tai favoriti alaturi de care lupti pentru a restabili ordinea. Chestiile astea nu prea se intampla des, dar in Marvel’s Avengers reprezinta chiar premisa. Si nu, nu vorbesc despre film, ci despre jocul lansat ieri de Square Enix. Cum am pus mana pe el si am jucat cateva ore, am fost fermecat. Insa cu cat jocul s-a indepartat de poveste, am realizat ca am in fata altceva; nu neaparat un omagiu adus universului Avengers ci mai de graba o alta vaca de muls. Insa asta e draguta macar si are momente in care te poate fascina. Haideti insa sa vorbim despre cea mai asteptata lansare a lunii Septembrie!

Marvel’s Avengers – O poveste cu super-eroi si drepturi!

Aventura din Marvel’s Avengers te pune in pielea unei pustoaice pe nume Kamala Khan. Pentru un nou venit in ale Marvelului acest nume nu spune nimic (sa ma bata mama de o stiam) insa pentru fanii acestui univers este vorba despre Ms. Marvel. Siiii aici este primul red-flag pe care l-am primit de la acest joc. Tot aici vreau sa fac si o mica paranteza in care sa comentez niste chestiuni care ma deranjeaza. Pentru cei care poate nu stiti, din nefericire Marvel a urcat la bordul trenului anti-misoginism spre statia corectitudinii politice.

Ce inseamna asta? Inseamna ca eroii cu care am crescut si pe care ii iubeam au devenit acum niste prostii de consum pentru americanii indoctrinati cu prea multa libertate. Pe scurt, si-au pierdut esenta si au devenit un fel de propaganda pentru drepturile oamenilor cu orientari sexuale diferite de cele pe care societatea le considera normale si care militeaza pentru egalitatea intre sexe. Si chiar daca este o cauza de admirat, consider ca nu era absolut deloc nevoie sa stricam ceva frumos doar de dragul de a transmite ceva.

De aici incepi si tu: in pielea unui erou care a aparut abia prin 2013, respectand total regulile P.C. Adica esti o indianca, femeie, independenta… ati prins ideea. Povestea incepe cu ocazia Avenger’s Day. Sarbatoare, artificii, Golden Gate din San Francisco este aruncat in aer, nave spatiale, scenariu deloc previzibil. Ati inteles si asta nu? Pe scurt, povestea din Marvel’s Avengers este doar o tampenie politically correct care nu prezinta mare lucru si pe care abia asteptam sa o parcurg mai repede ca sa vad ce vrea, de fapt, jocul asta de la mine.

Ah, in caz ca sunteti totusi curiosi, Avengers Day a fost stricat de AIM. Aceasta corporatie malefica a aruncat in aer un reactor care continea niscavai rezid toxic si au murit o multime de oameni, altii au capatat super-puteri (inclusiv Ms. Marvel), iar Avengerii au picat drept tapi ispasitori. Plot twist: la inceputul jocului vezi cine sunt de fapt antagonistii si stupoare! Captain America este ucis de cel ce avea sa devina baiatul rau al povestii asteia. Avengerii repara naveta, bat baiatu’ rau si minora este de acum mare super-erou. Sfarsit! (patetic)

Fa asta, fa aia, fa-o pe prima din nou; te distrezi, nu?!

Cam primele sase ore din joc, trebuie sa recunosc ca m-am distrat. Am trecut printr-un tutorial destul de complex si am apucat sa ma bucur de diversitatea gameplay-ului. In urmatoarele sase ore, nu prea m-am mai distrat. Totul a devenit foarte repetitiv si sincer, in punctul asta mi-e efectiv sila sa deschid iarasi jocul doar ca sa mai stau intr-un nenorocit de cerc pana cand Jarvis se hotaraste sa sparga securitatea unei usi care ma duce intr-un buncar in care am mai fost de cel putin cinci ori pana acum. Marvel’s Avengers putea fi o multime de lucruri, insa a iesit… asta.

Trebuie insa sa acord puncte albe acolo unde acestea sunt meritate. Mi-a placut la nebunie mixul de personaje si cand nu trebuia sa joc cu obositoarea Ms. Marvel, jocul chiar prindea o alta dinamica. Marvel’s Avengers ar trebui sa fie fix despre razbunatori, despre Hulk, despre Iron Man si Black Widow si Captain America si motherfucking Thor! Nu despre Ms. Marvel. Nu vreau sa joc cu Ms. Marvel; vreau sa distrug chestii cu Hulk! Iar cand ai ocazia sa faci asta, jocul chiar este al naibii de bun. Pana cand esti din nou obligat sa joci cu pre-pubertana cu probleme de integrare intr-o societate care o vede diferita. Pe bune?!

Apoi ajungem la sistemul de progresie al personajului! DOAMNE, CU CE AM GRESIT?! Mi-a iesit pe nas loot-ul pe care l-am tot distrus pentru ca-mi picau numai chestii inutile, la fel ca si toate abilitatile pe care personajele ar trebui sa le aiba. Nu stiam ca in Marvel’s Avengers super-eroii trebuie sa invete sa fie super-eroi. Hai sa zicem ca la Iron Man are sens, intrucat incepe fara armura sa pretioasa si toate nebuniile high-tech. Dar restul ce au patit? Aia cinci ani in care au stat pe bara i-au facut sa uite ca bataia inseamna sa te feresti de adversar si sa-l plesnesti cand simti oportunitatea?!

Repetati dupa mine: micro-tranzactii!

Marvel’s Avengers este la fel de imprevizibil ca povestea unui film porno. Daca pana acum tot build-up-ul format din povestea cheesy, sistemul aproape RPG cu o progresie dubioasa si grind-ul nu v-au facut sa va prindeti cu ce avem de aface, haideti sa va zic inca una: micro-tranzactii! Ati citit bine. Daca grindul inutil nu era de ajuns, poate niste micro-tranzactii sunt fix ce trebuie… n-a zis niciun gamer intreg la cap vreodata.

Avem in fata un joc de 60 de euro care are elemente cosmetice ce pot fi cumparate cu bani reali si un sistem de tip season pass. Bine, momentan nu este ceva foarte deranjant, dar cred ca adevarata problema este si ce primesti pentru banii platiti in plus. Nu doar ca ai elemente cosmetice platite, dar astea mai sunt si proaste. In sensul in care nu arata bine macar. Sincer, cred ca skin-urile primite la editia Deluxe a jocului sunt de departe mai bune decat majoritatea chestiilor din magazinul in-game.

Grafica spala din rusinea jocului, insa te face sa vezi mai bine personajele…

Daca jocul asta are un punct la care sta bine, clar este grafica. Marvel’s Avengers arata si se misca superb. Pe partea vizuala am ramas de multe ori uimit de cum arata, iar pe partea de optimizare si performanta nu am avut probleme. Cateva mici sughituri ici-colo, insa nici eu nu am fost prea bland cu setarile alea si le-am dat la maxim fara sa ma uit macar prin ele. Ca idee, am rulat jocul pe un PC destul de puternic format dintr-un procesor AMD Ryzen 7 3800XT, o placa video NVIDIA GeForce RTX 2080 de la ROG si 16GB de memorie la 3600Mhz. Nu stiu cum ruleaza pe alte sisteme, insa pentru rezolutie 1440p si 144FPS, sistemul meu a fost in parametri. Nu am avut 144FPS constant si a mai trebuit sa mai umblu putin pe la unele setari, dar nimic care sa imi indice o optimizare proasta.

As putea fi chitibusar si sa incep sa ma iau de chestii precum suvite de par care mai trec prin fata personajului sau usi pe care eroul le impinge ca mai apoi sa treaca prin ele; dar acum fiti seriosi. In cate jocuri n-am vazut chestii de genul fara sa ne deranjeze. Personal, cred ca micile probleme sunt prea mici si rare ca sa stirbeasca din calitate si daca nu v-as fi spus de ele, nu le-ati fi observat intr-o secventa de gameplay.

In subtitlu am vorbit despre personaje. Le-am incadrat la vizual din cauza faptului ca fix asta le strica. Marvel’s Avengers sigur a fost un joc cu buget mare, insa niciunul dintre super-eroi nu imprumuta aspectul actorului care l-a facut celebru. Mi-ar fi placut la nebunie sa le vad moacele lui Robert Downey Jr. sau Scarlett Johansson, dar nu le putem avea pe toate. In schimb am primit niste fete aproape default care nu prea au treaba cu personajele pe care sunt plasate. Singurul care seama si se potriveste cu caracterul este Dr. Bruce Banner.

Marvel’s Avengers putea fi multe lucruri, dar nu m-am gandit ca ar fi un fail

Si totusi iata-ne la finalul review-ului. Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa scriu toate cele de mai sus, insa Marvel’s Avengers chiar este un joc prost. Si cand ma gandesc cat de bun ar fi putut fi. Cu atat mai mult cu cat are in spate nume precum Square Enix, Crystal Dynamics si Eidos Montreal. Dar acesta pare sa fie pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru dulcii bani corporatisti. Iar cu asta, moare una dintre marile mele sperante ale acestui an in materie de gaming. Dar poate ca este vina mea si mi-am format asteptari prea mari. Un lucru e sigur totusi: nu voi mai privi cu aceiasi ochi studiourile implicate in acest proiect.