Coronavirus: Ivermectina, utilă în cazurile ușoare de COVID-19?
Un mic studiu pilot sugerează că administrarea timpurie a ivermectinei poate reduce încărcăturile virale și durata simptomelor la pacienții cu COVID-19 în formă ușoară, ceea ce ar putea contribui apoi la reducerea transmiterii virale.
Sursă foto: Shutterstock
Studiul, care face parte din proiectul SAINT și a fost condus de Clinica Universității din Navarra și Institutul de Sănătate Globală din Barcelona (ISGlobal), justifică explorarea în continuare a acestui tratament în studii clinice mai mari. Constatările studiului-pilot au fost publicate în EClinicalMedicine, un jurnal clinic aparținând de jurnalul științific The Lancet, citează doc.ro.
Există deja vaccinuri împotriva COVID-19 aprobate în Uniunea Europeană, dar imunizarea a suficiente persoane din întreaga lume pentru a opri răspândirea virală va necesita cel puțin doi ani, spun oamenii de știință. Între timp, dezvoltarea sau găsirea unor medicamente care pot trata sau preveni infecția cu coronavirus rămâne o prioritate.
În prezent, multe eforturi se concentrează pe dezvoltarea tratamentelor pentru COVID-19, dar puține se adresează modului de reducere a transmiterii virale. În acest studiu-pilot efectuat cu pacienți din clinică și din unitățile Universității din Navarra, echipa de cercetare a încercat să afle dacă doza maximă de ivermectină recomandată în Europa ar putea avea un impact asupra transmiterii virale atunci când este administrată în primele zile de la debutul simptomelor de COVID-19.
Ce este ivermectina?
Ivermectina este un medicament antiparazitar utilizat în medicina veterinară și, în unele țări, și în cea umană. Este indicat pentru tratarea puternicoidozei (infecție cu un tip de viermi rotunzi care intră în organism prin piele, se mișcă prin căile respiratorii și trăiesc în intestine) și oncocerciazei (un alt tip de infecție cu viermi rotunzi, care poate duce la erupții cutanate, probleme de vedere și chiar la orbire).
Acum, în timpul pandemiei de COVID-19, s-a demonstrat că invermectina reduce replicarea SARS-CoV-2 in vitro (în linii celulare), deși la concentrații care le depășesc pe cele recomandate pentru uz uman.
Acest lucru, împreună cu rezultatele preliminare ale unui studiu efectuat pe oameni care au folosit date de origine nu foarte credibilă și nu au fost niciodată revizuite de către alți cercetători, au dus la utilizarea ivermectinei în multe țări din America Latină, de exemplu, în ciuda lipsei unor dovezi fiabile privind eficacitatea acesteia în tratarea sau prevenirea infecției. Oamenii nu ar trebui să ia nicio formă de ivermectină decât dacă a fost prescrisă de un medic și este obținută printr-o sursă legitimă.
Ivermectina ajută la scăderea încărcăturii virale a pacienților infectați cu coronavirus
Autorii studiului de față au administrat o doză unică de ivermectină sau placebo la 24 de pacienți infectați cu coronavirus (confirmat de teste) și cu simptome ușoare, în primele 72 de ore de la apariția primelor simptome. Tampoanele nazale și probele de sânge au fost prelevate în momentul înscrierii în studiu și apoi la una, două și/sau trei săptămâni după tratament.
La șapte zile după începerea tratamentului, nu s-a observat nicio diferență în procentul de pacienți PCR-pozitivi (100% dintre pacienți au fost pozitivi în ambele grupuri).
Cu toate acestea, încărcătura virală medie în grupul tratat cu ivermectină a fost de aproximativ 3 ori mai mică la patru zile după începerea terapiei și până la de 18 ori mai mică la șapte zile după debutul tratamentului, deși diferența nu a fost semnificativă statistic.
Pacienții tratați au prezentat, de asemenea, o durată redusă a anumitor simptome (cu 50% în ceea ce privește pierderea mirosului și a gustului și cu 30% în ceea ce privește tusea). Toți pacienții au dezvoltat IgG specific virusului, dar, din nou, nivelul mediu de anticorpi din grupul tratat a fost mai mic decât în grupul tratat cu placebo. Acest lucru ar putea fi rezultatul unei sarcini virale mai mici la acești pacienți, afirmă savanții.
Faptul că nu a existat niciun efect asupra factorilor asociați cu inflamația sugerează că ivermectina poate acționa prin mecanisme care nu implică un posibil efect antiinflamator. Autorii cred că ar putea interfera cu intrarea virală în celule, așa cum sugerează un alt studiu efectuat pe hamsteri la Institutul Pasteur. Descoperirile din acest studiu-pilot sunt în concordanță cu cele din testele recente efectuate în Bangladesh și Argentina, mai precizează oamenii de știință.
Deși acesta un studiu mic și este prea devreme pentru a se putea trage concluzii ferme în urma rezultatelor, cercetătorii concluzionează că tendințele observate în sarcinile virale, durata simptomelor și nivelurile de anticorpi sunt încurajatoare și justifică explorarea ulterioară în studii clinice mai mari, cu o diversitate mai mare de pacienți.
Ce tratamente anti-COVID-19 se mai dezvoltă?
Nu numai vaccinurile sunt dezvoltate împotriva noului coronavirus, ci sunt testate și diverse medicamente: unele existente, altele nou-inventate. Deși dezvoltarea vaccinurilor împotriva noului coronavirus se desfășoară într-un ritm fără precedent, speranțele sunt bazate și pe găsirea de medicamente pentru tratarea oamenilor deja bolnavi de COVID-19.
Accentul se pune în special pe medicamentele care au fost deja aprobate pentru tratarea altor boli sau care sunt cel puțin în curs de dezvoltare. Printre acestea se numără medicamente antivirale dezvoltate inițial pentru Ebola, gripă sau SARS, medicamente pentru inimă, medicamente dezvoltate pentru artrita reumatoidă sau boala inflamatorie intestinală sau medicamente pentru persoanele cu boli pulmonare.
Însă un număr tot mai mare de proiecte încearcă să dezvolte noi medicamente împotriva bolii COVID-19; acestea pot fi separate în trei categorii: anticorpi pentru imunizarea pasivă, medicamente antivirale și proiecte pentru dezvoltarea altor compuși adecvați.
Anticorpii antivirali pentru imunizare pasivă, dezvoltați și produși folosind metode biotehnologice moderne, se bazează pe o abordare deja veche de combatere a agenților patogeni. Majoritatea proiectelor de a dezvolta noi medicamente împotriva SARS-CoV-2 se concentrează asupra lichidului sangvin al foștilor bolnavi de COVID-19 cu anticorpii lor, așa-numitul „ser convalescent” sau „plasmă convalescentă”.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Lübeck urmărește o cale diferită. De ani întregi, dezvoltă așa-numitele alfa-cetoamide ca agenți antivirali împotriva coronavirusurilor și enterovirusurilor. În testele de laborator, noile substanțe active experimentale inhibă multiplicarea acestor virusuri. Unul dintre ei, numit „13b”, este optimizat împotriva coronavirusurilor, urmează să fie testat și pe animale și, în caz de rezultate pozitive, va fi testat și în studii umane.
Nu în ultimul rând, echipe de cercetare de la Universitățile din Mainz, Giessen și Würzburg au inventat substanțe active² care pot paraliza o enzimă a SARS-CoV-2 (o protează) pe care virusul trebuie să o reproducă. Mai este nevoie, însă, de unele analize înainte de a putea fi testate pe oameni.